Am dat credit Facebook-ului acum ceva vreme, pentru ca mi-a redat contacte pierdute, printre care prieteni rataciti prin lume, colegi de liceu, facultate etc. De atunci am fost activa in retea postand tot felul de muzici de ascultat din gradina mea spre delectarea celor care-mi impartasesc gusturile, poze din calatorii dragi, impresii din zilele care curg, comentarii pentru alte impresii si m-am blocat pe like la tot felul de ciudatenii, frumuseti si nebunii. Azi am constatat cu parere de rau ca nu e zi in care sa nu vad ce s-a mai intamplat pe facebook, site caruia am ajuns sa-i dedic deja prea mult timp. E adevarat, ofera, dar nu suficient cat sa merite timpul pe care i-l dau.
Un alt aspect pe care nu l-am inteles legat de facebook este cel cu sutele de prieteni virtuali, ca de adevaratelea cu siguranta nu sunt toti. Eu din principiu am adapostit in friends list doar oameni pe care-i cunosc si in realitate, in ideea ca friends inseamna friends, nu oameni pe care-ai vrea sa-i stii.
In alta ordine de idei, i-as atasa un buton de dislike pentru toate tampeniile care-mi invadeaza pagina principala, as desfiinta inutilitatile si mi-as cam lua din timp inapoi, ca prea mi-a dat dependenta.
1 reactii:
Frumos stil ai de a scrie,imi place,e mult sentiment ciudat in fiecare postare,m-ai ravasit cu frazele tale,unele mau intristat,poate si muzica ce-o ascult acum ma determina sa-ti scriu in acest fel.Ca sa-ti dai seama de muzica mea,intri pe adresa urmatoare:
http://popeyjazz.blogspot.com
si vei vedea un titlu(Pentru cei care popoessc aici ...surpriza)si da click pe linkul imediat de mai jos,apoi pe play all list.
Te rog lasa de vrei un comentariu pe blogul meu.Multumesc.Cu respect
Costi Pop
Trimiteţi un comentariu