Ghicitoare in degustat culori

Un baietel dintr-o poveste-film spunea ca vine de pe marte si-si traieste viata pe pamant incercand sa-i invete pe oameni minunatiile planetei sale. Printre minunatii, se numara si degustatul-ghicit al culorilor cu ochii inchisi; martienii invata in lumea lor pufoasa sa puna gust in fiecare culoare si sa le recunoasca apoi in functie de aroma fiecareia, cum spuneam, fara privit. Martianul din poveste, care mi-a infatisat unul dintre secretele de pe Marte, era iscusit la degustat si identificat culori, printre altele, insa nu putea sa guste culoarea albastra, ceea ce-i punea deasupra capului de martian o bulina non-culoare. La randu-mi, m-am gandit de multe ori ca minunatia culorilor poate avea asociata o aroma-gust, care sa le dea savoare si deosebire, dar n-am incercat nicicand la propriu sa pun un gust in fiecare culoare. Tot in ideea degustarii, simt totusi ca pot deosebi in gust albastru de gri si verdele de rosu, oricare ar fi gustul, insa nu stiu cum pot face asta, poate din origini martiene in suflet. Chiar si asa, n-am invatat inca gusturile, daca sunt predefinite de martieni si nu pot fi schimbate in functie de personalitate, ca atunci ar fi mai palpitant pentru imaginatia mea. Daca ar fi despre personalitate, rosul meu ar fi cu gust de campie arsa de iulie, pe care sa stai intins seara dupa arsita, albastru cu aroma de dimineata de mai cu nori pufosi si roua, galbenul cu gust de praf de zane, struguri si toamna tarzie la un loc, verdele mi-ar fi aromat de apa cu nuferi si stuf, movul de gradini intregi de flori parfumate, portocaliul m-ar delecta cu aroma de miere si mango turnate in licoare pe piele bronzata si tot asa m-as juca cu arome si gusturi pana le-as gasi pe cele mai potrivite. Voi cum ati gusta din culori si ce-ati simti in gustul fiecareia?