Cel mai trist este ca oamenii care nu mai au niciun scop in viata, continua sa se reproduca, proces pe care l-au incadrat la nevoi personale si continua sa-si largeasca specia cu mici omuleti educati in acelasi dezinteres.
Nu mare imi este uimirea cand ii vad pe strada urland, in magazine cumparandu-si mancare, in parc scuipand seminte, in cluburi exteriorizandu-se in cele mai animalice moduri posibile, in metrou cu muzica data la maxim la telefon, in autobuz injurand, plimbandu-si odraslele si vorbind tare la telefon, fluierand, grohaind, urland, urmarind haotic cu privirea tot ce misca si cautand sa se hraneasca incontinuu.
N-as vrea sa tinda spre exagerare descrierea si nici sa fie generalizata; tot ce vreau sa expun este legat de faptul ca oamenii-specimene isi maresc aria de raspandire intr-un ritm atat de alert incat ajung sa fie peste tot si sa puna deasupra celorlati o umbra urata si nefasta.
Vorbim tot mai mult despre specimene, despre tipologii dintre cele mai urate, care au la baza tipologiile inlaturate din fiecare grup de-a lungul timpurilor, ii lasam sa se inmulteasca pentru ca nu avem incotro, pentru ca sta in legea naturii acest proces si nu avem cum sa-l oprim.
Eu i-as duce in padure, sa traiasca asa cum se manifesta, pentru ca nu au de ce sa ramana incadrati in societate, daca nu satisfac nevoi de alta natura, si unde mai pui ca afecteaza si alti membri ai societatii. Da, asta as face, i-as aduna in triburile lor si i-as duce intr-un spatiu deschis, in natura, sa se manifeste liber, sa-si ocupe timpul cu procurat hrana direct de la sursa si i-as lasa domne' sa traiasca liber, ca animalele, cu animalele. Dar nici asa n-ar fi bine, ca ar face rau animalelor, asa ca nu stiu daca exista vreo solutie pentru, daca s-ar putea cumva sa fie redresati sau adusi cat de cat pe un drum. Sincer, cred ca doar fugind de ei in alta lume e posibil, asadar, fugiti!
0 reactii:
Trimiteţi un comentariu