Ce-ar fi daca am fi mai seriosi unii cu altii, mai responsabili, mai respectuosi, mai cu bun simt, n-ar fi cumva mai bine, nu s-ar pastra un sistem al valorilor mai bine, nu ar creste aprecierile, nu ar ramane intact gandul de prietenie si relatia in sine? Ne ducem zilele cu bune si rele in medii diferite, alaturi de oameni carora le deschidem tot mai larg drumul catre intimitatea sufletului, oamenii pe care-i intampinam in viata si in casa noastra, cei pe care-i avem deja si carora le impartasim felii mari din viata, toti avand un merit pentru ca ne sunt aproape si au sentimente de drag atasate. In relatia pur prieteneasca, nici nu incape indoiala ca trebuie si merita sa pastram activ sistemul propriu al valorilor si nu sa daramam ceea s-a construit cu greu si cu drag, cu valabilitate in orice relatie interumana, dar cu importanta colosala in cea de prietenie.
In context vin si spun ca am unele dezamagiri legate de oameni cu promisiuni in suflet, dezamagiri dureroase si ireparabile, care nu-mi pot schimba pareri aduse prin atitutudini, fapte nejustificate in minte, pierderi de caracter sau de bun simt...N-as vrea, tot in context, sa pierd legaturi, dar nici sa le pastrez, mi-ar placea sa fiu mai putin increzatoare, mai putin naiva si sa am puterea sa-mi fiu doar mie, sa stiu sa ma protejez de forme false de oameni frumosi.
0 reactii:
Trimiteţi un comentariu