Irosim timp prin lipsa de atentie fata de ceea ce conteaza cu adevarat, irosim energie pozitiva destinata procesului de creatie, prin consumarea ei in directii total nepotrivite, irosim sentimente, neimpartasindu-le, irosim idei, nepunandu-le in practica, irosim optimism, prin incarcare cu negativism asimilat din jur, irosim liniste, prin consum involuntar de zgomot de tot felul, irosim ganduri frumoase, imbracandu-le intr-un gri fara sens si nuanta in realitate, trecem pe langa timp prin pierderea contactului cu realitatea, irosim bucurii, prin incruntari lipite de frunte, irosim batai de inima prin nervi acizi, tot mai acizi si nejustificati, irosim, irosim, irosim...
Cineva imi spunea ca secretul valorificarii timpului in sensul constructiv si creativ sta in armonia minte&suflet&trup, la care poti ajunge prin meditatie, prin concentrare, exercitiu fizic, yoga, la care adaug dansul si muzica. Rezultatul este mereu in noi, doar ca-l schinguim zi de zi prin tot felul de abateri de la drumul lin si prin consumul haotic de energie in directii opuse.
Pierderea survenita lui "simt mult, dar fac putin" este colosala atunci cand aduce cu ea si sentimentul de irosire proprie, care vine la pachet cu o depresie de neanteles si parca de netratat. Solutia? Cum spuneam mai devreme, zen in minte, miscare in trup si bucurie in suflet!
0 reactii:
Trimiteţi un comentariu