comentarii despre orice

Take the thing you love and make it your life

2011-01-30T21:18:00.006+02:00

Astazi a fost cu iz de speranta in fiecare secunda, amestecata cu gust amarui de nemultumiri; speranta-mi vine imendiat in gand cand sunt inundata de tot felul de nemultumiri, unele puse pe scurgerea tot mai avida a timpului, care nu mai vrea sa se lipeasca de mine cu folos in fiecare secunda, ca pe vremuri, altele de dor departe, altele de chinuieli in suflet fara putere de ajutor acolo unde ar fi nevoie de cuvinte intelepte cu I mare, unele despre prieteni departe fara telefoane, altele despre planuri date peste cap, altele despre mine si tolba mea de cuvinte tot mai goala, altele despre un plan de an inceput cu o luna scursa deja, fara curs de desfasurare, unele despre dorinte de alta viata batand din palme si altele despre mustrari si nemultumiri ireale. Chiar si asa mi-ar placea sa fug maine intr-o tara fara nume, sa primesc doar un creion si o hartie si sa mi se spuna construieste-ti tara si fa-o descoperita! Fireste ca ar avea o plaja si multi copaci poveste, drumuri serpuite, cu pietricele pe margine, casute albe cu desene despre animale inexistente pe ele, pomi cu fructe pictate in culori de soare, iar eu, eu ar trebui doar sa povestesc despre ce vad si cum mi-ar placea sa vad si sa se si intample; tara minunilor ar spune unii sau tara povestilor, eu i-as spune tara aia mica si frumoasa unde n-ai nevoie decat de imaginatie sa fie bine. Apoi mi-as duce sufletul acolo sa-i povestesc despre culori si sa-l plimb pe plaja, sa-l pun sa le lase si pe ale lui acolo si sa-mi cante peste mare si dupa as chema oameni frumosi si plini in suflet sa-i fac sa se bucure mai mult de ei si sa puna din bucuria lor in caietul meu despre tara mica si frumoasa. Una peste alta am in gand mai multa speranta decat nemultumiri, iar tot ce-i nemultumire vine din lipsa de timp si de spatiu de desfasurare a gandurilor, asa ca-mi voi aduna in gand toata speranta si o voi aseza peste tot ce poate fi nemultumire, iar ziua in care asta-mi va fi cu putinta va fi ziua in care voi fi invins nemultumirea pe deplin, pentru ca am atat de mult in suflet de spus despre frumos, incat n-as putea sa mai pierd din timpul care mi le aseaza atat de bine si de frumos in minte. Din gandurile de azi am invatat ca-i minunat sa stii ce-i pentru tine si mai mult de atat sa stii si sa impartasesti!

Bath-ul poetic

2011-01-08T00:53:00.006+02:00

Bath-ul poetic e cocotat pe coline vesnic verzi, imbracate de copaci in forme fabuloase, cu mirosuri puternice organice, de oi la pascut si vaci in grajduri, ale carui case sunt bine infipte in pamantul mereu umed, facute din piatra masiva si caramizi, cu garduri zid de piatra si geamuri mici, dar cu lumini puternice. Bath-ul istoric e cladit ceva mai jos, tot din piatra masiva, pusa in caramizi de romani si transformat in spa termal, cand spa-ul era cunoscut doar de ei. Case asezate una langa alta, cu acoperisuri ascutite din piatra, peste care timpul a pus muschi de verdeata sa le tina de cald, cu hornurile tipic englezesti tasnind nori de fum cand se lasa seara, cu gradini pictate in toate nuantele de verde, bine ingrijite si cu mandrie afisate in tot felul de plante care de care mai ciudate si mai cochete, cu gard de piatra si usi din lemn masiv, acoperit in spirit de sarbatoare cu tot felul de coronite din brad si fructe rosii, in spiritul pastrarii obiceiurilor englezesti de craciun, cu stradute inguste, pe care alearga autobuze rupte parca din desene animate, miraculos gonind intr-un spatiu in care de abia daca ai vedea o masina mica deplasandu-se, cu luminite asezate deasupra stradutelor pietonale sa faca plimbarile romantice si cu miros proaspat de iarna in aerul neinvadat de praf si de noxe. Timpul aici e rupt de realitate, zboara insa la fel de repede, mai repede chiar, pentru ca traiesti numai momente de bucurie deplina. Oamenii rad incontinuu cu obrajii imbujorati de gerul iernii si-ti lasa impresia ca nu-i apasa nimic, ca viata e numai despre ras si nebunie frumoasa!

Fulgi si vise implinite

2011-01-03T14:43:00.004+02:00

Fulgi micuti si pufosi s-au adunat deasupra taramului poveste; curg voiosi si jucausi in toate directiile, prea mici sa se transforme in covor de zapada, prea putini sa se adune-n hora zapezii, dar suficienti cat sa puna de-o ninsoare pufoasa acolo unde ninge rar, unde dealurile tanjesc dupa zapada si copacii ar vrea mai multa caldura pe ramurile cu broboane de apa inghetata de frig. Ninge, ninge calm si bucuros pentru sufletele care privesc impreuna prima ninsoare din iarna asta, ninge pierdut si alb in jurul ochilor curiosi si incantati de zapada, ninge incet si lin, ninge! In ziua in care iti doresti sa stai in fata geamului si sa privesti spre cer, adapostit la caldura si clatindu-ti ochii in peisajul scos parca din tablouri impresioniste, visand la lumea idealista in care copacii isi pun pantofi de cenusareasa seara si se transforma in personaje fantastice, imbracati in forme si umbre impresionante, urmarind veverite curioase care vin pana sub fereastra, alergand in vesnice cautari, fugarind cu pivirea la randu-ti nori in culori nevazute si nedescrise pana acum, alunecand in vis si totusi plutind pe realitatea visatoare din peisajul de basm, visul devine realitate, fereastra se topeste in fulgii care ating pamantul, ochii se deschid larg si sorb culori, povesti si vise, inima bate a multumire si incantare, iar sufletul topaie alaturi de veverite, iepurasi, pasarele colorate, in tabloul tau viu, pictat de bucurii si de dorinte implinite!

Zbor

2010-12-20T23:31:00.004+02:00

Sunt incarcata de emotii, tot felul de emotii, de la tipete de bucurie in san ca mai e putin, putin de tot pana cand o sa zbor, la frici de aripi de metal si fulgi rautaciosi care stau in calea lor, de la ganduri, mii de ganduri despre drum, la batai de inima tic tic tic tic tic tac, de la pielea stransa smochin de fiori cand sunt atinsa de imaginea imbratisarii, la gandul ca totusi nu-i asa putin, ba nuu, e putin si timpul trece, tic tac, tic tac, o sa zbor curand, cu toate emotiile la mine, cu toate dorintele de implinit, cu tot dorul, cu toata dragostea, cu toata bucuria, cu toata veselia si nebunia pe care o am in suflet, o sa zbor si o sa aterizez in cea mai calda si mai frumoasa imbratisare! Mai e putin, tic tac, tic tac!

In asteptarea ninsorii

2010-12-09T20:52:00.005+02:00

Cred ca vin norii de zapada, pufosi, cenusii si morocanosi, care plang ninsoare in straturi calduroase pentru toate frunzele din parc si scartaitoare pentru toti bocancii incantati de iarna sau cel putin sper sa vina. Prea a nins peste tot si aici nu si prea mult imi doresc sa vad ninsoare, sa simt ninsoare, sa zburd in ninsoare, sa ating ninsoare si sa ma zgribulesc dimineata de la fulgii morocanosi si somnorosi si apoi sa ma bucur de cantecul despre iarna din papuci. La Brasov a nins ca in povesti acum o saptamana si mai ca-mi venea sa fug pana acolo, sa ma arunc in zapada si sa ma intorc cu starea de iarna care-mi lipseste in Bucurestiul norilor fara fulgi. Au tot zis ca ninge si a nins, a tot nins in toata Europa, asa furios de s-au poticnit aeroporturi si trenuri si au tinut oameni din drumul spre locurile in care nu ninge si intr-un fel de ciuda ninsoarea s-a intetit si a vrut sa arate cat de mult poate. Anglia e zgribulita si ciufulita de zapada si atat de speriata ca a inchis tot si s-a cuibarit la soba. Franta a recunoscut ca face fata ploilor, dar cu ninsorile inca nu s-a imprietenit si pentru ca a fost sincera, ninsoarea-i mai tine pe cei in vizita pe langa ea. Spania e inca in stare de soc dupa ninsoarea, iar Germania incearca inca sa para dura. La noi mereu s-a lasat cu iarna grea, cu nameti inalti si incapatanati, cu gheata sticla pe strazi si geruri cumplite si am stiut sa o lasam sa-si faca damblaua, pe ea, domnisoara iarna, punand mai multe haine pe noi, mergand pe jos in bocanci sanatosi si razand in parc la oamenii de zapada. Acum, cand chiar mi-e dor de iarna si vreau batai de inima din fulgi de nea, nu-i, ca asa s-a infuriat pe alte meleaguri ca s-a impotmolit in propria-i ninsoare. Asa ca rogu-te, vino, la noi e cu veselia ninsoarea si-i zambim, nu ne ascundem de ea, nici macar aici, in Bucuresti, unde ninsorile se lasa cu haos pe strazi, dar toti le iubim, nu-i asa?

Implinirea deplina

2010-11-25T09:05:00.008+02:00

Daca fata simpatica de la chiosc, pe care o vad zilnic, imi spune din senin"nu-mi place de tine in ultima vreme, esti trista" inseamna ca tristetea se traduce prin faptul ca nu zambesc, iar lipsa zambetului sa spuna despre suflet ca e trist? Nu sunt trista, chiar deloc, am bucurii enorme in suflet si fericire vesnica, dar am un gol de suflet departe care-mi fura zambete de pe chip si lumina din ochi, chiar daca nu asa ar trebui sa fie. In ultima mea vreme am avut in jur oameni foarte deprimati, care aproape ca au renuntat la speranta unui zambet de fericire, pentru care ma simt neputincioasa in alinat dureri intr-un punct in care doar din interior poate iesi lumina si tristetea este despre ei, nu despre mine. Tot in ideea tristetii nevindecate, a depresiei vesnice, povestesc despre filmul vazut aseara, un documentar despre viata lui Yves Saint-Laurent, geniul care si-a petrecut mai toata viata traind in lumea lui interioara inundata in depresie, chiar daca el era geniul, cel care trecuse dincolo de limite, cel care a inventat curente in moda, cel care a trait in perioada marilor pictori, a marilor artisti, cel care a avut tot ce inseamna tot si totusi a trait in depresie, intr-o nemultumire totala si o lipsa de acord cu sine, care l-au facut sa se retraga in momentul in care pentru el continuarea nu mai avea sens, facuse mult peste tot si nu primise inca implinirea.

Dintr-un gand la marii artisti ai vremurilor reiese ca majoritatea au fost depresivi, nemultumiti, au cazut in patimi vicioase si totusi au facut lucruri marete, dar n-au fost in stare sa faca maret pentru sufletul lor. Asa sa fie oare, sa fie chiar atat de greu sa impaci sufletul cu iubire si fericire pentru totdeauna si el sa vrea mai mult, iar mai mult sa nu-i fie nici din creatie, nici din implinire, sa nu-i fie pur si simplu? Asa complicat sa fie sufletul de oameni deosebiti? In alta ordine de idei, eu imi simt sufletul vesel, dar stiu ca nu mai stie sa ma ajute sa-mi exteriorizez veselia si da, uneori sunt trista, dar asta nu inseamna ca nu sunt fericita. Cat despre implinirea prin creatie cred ca poate aduce culori si multumiri in suflet, fie el de geniu, fie orice suflet, dar implinirea deplina este in imbinarea fericirii amoroase, cu cea data de creatie, pe care orice suflet care le-a primit, le duce de mana deodata si nu uita in nicio zi cat este de deosebit. Eu mai am de gasit implinirea creatiei si sper sa o cunosc in viata asta, pana atunci ma scald in culori unice de iubire deplina!

Pestera fara zambete

2010-11-17T13:37:00.008+02:00

Figuri triste ascunse in spatele gandurilor, ganduri amestecate cu muzica din casti, figuri fara ganduri, abatute, priviri indepartate, niciun zambet; casti in toate urechile, albe, negre, gri, colorate, nicio privire senina, niciun chip zambind intre zecile de chipuri pe care le-am vazut in multime intr-o jumatate de ora. Oamenii sunt tot mai tristi, tot mai apasati, privirile tintesc un punct fix, mainile bat a nerabdare, picioarele bataie a start pentru fuga, mereu pe fuga, incrancenati, tristi, amarati, fara pic de rabdare, parca fara pic de bucurii. Simt ca intru intr-o pestera a tristetii cand cobor pentru jumatate de ora la metrou si ma lovesc de atatea priviri abatute. Azi a fost prima data dupa mult timp cand eu mi-am ridicat privirea la oameni, dupa ce am fost o figura trista, cu privirea fixa, nerabdatoare sa scap din cusca fara aer a subteranului, nerabdatoare sa fac tot felul de lucruri care nu reusesc insa sa-mi puna zambetul pe fata mereu, sa-mi linisteasca agitatia, fuga, pentru ca sunt coplesita de dor si atunci nimic nu mai conteaza.

Toamna

2010-09-07T18:12:00.004+03:00

Mi-a venit toamna, o simt in vant, in mirosuri, in gutui razlete si tantose in copaci, in frigul noptilor deja lungite, in bataile de inima mai relaxate dupa vacanta verii, in aromele de zacusca de pe scara blocului, in culorile frunzelor care atarna inca razlete in copaci, pregatindu-se pentru covorul anotimpului parfumat, in zborul pasarilor, in multimea de copii din magazine inghesuiti la raionul de ghiozdane, in tarabele pline de struguri din piata, e toamna, sa ne bucuram!

ganduri despre mare

2010-08-19T09:21:00.003+03:00

Ma apropii de mare, de marea salbatica pe care o visez de atatea nopti de vara, ma indrept spre ea tot mai repede; acum cu gandul, care e deja acolo si se balaceste in apa albastrie, curand cu toata fiinta. Marea mi s-a lasat mult asteptata, mult, dar acum ma duce spre ea plutind, spre trairi pure si aprinse, spre liniste, spre miros de soare, de piele sarata si de nuferi!Viiinnn!

Forme false

2010-08-10T19:17:00.007+03:00

Ce-ar fi daca am fi mai seriosi unii cu altii, mai responsabili, mai respectuosi, mai cu bun simt, n-ar fi cumva mai bine, nu s-ar pastra un sistem al valorilor mai bine, nu ar creste aprecierile, nu ar ramane intact gandul de prietenie si relatia in sine? Ne ducem zilele cu bune si rele in medii diferite, alaturi de oameni carora le deschidem tot mai larg drumul catre intimitatea sufletului, oamenii pe care-i intampinam in viata si in casa noastra, cei pe care-i avem deja si carora le impartasim felii mari din viata, toti avand un merit pentru ca ne sunt aproape si au sentimente de drag atasate. In relatia pur prieteneasca, nici nu incape indoiala ca trebuie si merita sa pastram activ sistemul propriu al valorilor si nu sa daramam ceea s-a construit cu greu si cu drag, cu valabilitate in orice relatie interumana, dar cu importanta colosala in cea de prietenie.

In context vin si spun ca am unele dezamagiri legate de oameni cu promisiuni in suflet, dezamagiri dureroase si ireparabile, care nu-mi pot schimba pareri aduse prin atitutudini, fapte nejustificate in minte, pierderi de caracter sau de bun simt...N-as vrea, tot in context, sa pierd legaturi, dar nici sa le pastrez, mi-ar placea sa fiu mai putin increzatoare, mai putin naiva si sa am puterea sa-mi fiu doar mie, sa stiu sa ma protejez de forme false de oameni frumosi.

Irosire

2010-08-03T13:36:00.004+03:00

Irosim timp prin lipsa de atentie fata de ceea ce conteaza cu adevarat, irosim energie pozitiva destinata procesului de creatie, prin consumarea ei in directii total nepotrivite, irosim sentimente, neimpartasindu-le, irosim idei, nepunandu-le in practica, irosim optimism, prin incarcare cu negativism asimilat din jur, irosim liniste, prin consum involuntar de zgomot de tot felul, irosim ganduri frumoase, imbracandu-le intr-un gri fara sens si nuanta in realitate, trecem pe langa timp prin pierderea contactului cu realitatea, irosim bucurii, prin incruntari lipite de frunte, irosim batai de inima prin nervi acizi, tot mai acizi si nejustificati, irosim, irosim, irosim...

Cineva imi spunea ca secretul valorificarii timpului in sensul constructiv si creativ sta in armonia minte&suflet&trup, la care poti ajunge prin meditatie, prin concentrare, exercitiu fizic, yoga, la care adaug dansul si muzica. Rezultatul este mereu in noi, doar ca-l schinguim zi de zi prin tot felul de abateri de la drumul lin si prin consumul haotic de energie in directii opuse.
Pierderea survenita lui "simt mult, dar fac putin" este colosala atunci cand aduce cu ea si sentimentul de irosire proprie, care vine la pachet cu o depresie de neanteles si parca de netratat. Solutia? Cum spuneam mai devreme, zen in minte, miscare in trup si bucurie in suflet!

Inapoi la epoca primitiva

2010-07-26T19:05:00.001+03:00

Oamenii devin tot mai primitivi, se reantorc la "origini", se comporta ca animalele, turmele se largesc, atitudinile dispar, gesturile devin tot mai brute, iar simturile se opresc in zidul satisfacerii nevoilor fizice. Comportamentele salbatice se pot observa la tot pasul, sunt din ce in ce mai multe si mai evidente. Pentru multi dintre cei pierduti nu mai exista frumos, arta, totul se limiteaza la nevoi banale, de parca nimic nu ar mai conta, de parca nimic nu le-ar mai atrage atentia, de parca tot ce a insemnat evolutie in toti acesti ani nu a trecut si peste ei, prin ei...

Cel mai trist este ca oamenii care nu mai au niciun scop in viata, continua sa se reproduca, proces pe care l-au incadrat la nevoi personale si continua sa-si largeasca specia cu mici omuleti educati in acelasi dezinteres.

Nu mare imi este uimirea cand ii vad pe strada urland, in magazine cumparandu-si mancare, in parc scuipand seminte, in cluburi exteriorizandu-se in cele mai animalice moduri posibile, in metrou cu muzica data la maxim la telefon, in autobuz injurand, plimbandu-si odraslele si vorbind tare la telefon, fluierand, grohaind, urland, urmarind haotic cu privirea tot ce misca si cautand sa se hraneasca incontinuu.

N-as vrea sa tinda spre exagerare descrierea si nici sa fie generalizata; tot ce vreau sa expun este legat de faptul ca oamenii-specimene isi maresc aria de raspandire intr-un ritm atat de alert incat ajung sa fie peste tot si sa puna deasupra celorlati o umbra urata si nefasta.

Vorbim tot mai mult despre specimene, despre tipologii dintre cele mai urate, care au la baza tipologiile inlaturate din fiecare grup de-a lungul timpurilor, ii lasam sa se inmulteasca pentru ca nu avem incotro, pentru ca sta in legea naturii acest proces si nu avem cum sa-l oprim.

Eu i-as duce in padure, sa traiasca asa cum se manifesta, pentru ca nu au de ce sa ramana incadrati in societate, daca nu satisfac nevoi de alta natura, si unde mai pui ca afecteaza si alti membri ai societatii. Da, asta as face, i-as aduna in triburile lor si i-as duce intr-un spatiu deschis, in natura, sa se manifeste liber, sa-si ocupe timpul cu procurat hrana direct de la sursa si i-as lasa domne' sa traiasca liber, ca animalele, cu animalele. Dar nici asa n-ar fi bine, ca ar face rau animalelor, asa ca nu stiu daca exista vreo solutie pentru, daca s-ar putea cumva sa fie redresati sau adusi cat de cat pe un drum. Sincer, cred ca doar fugind de ei in alta lume e posibil, asadar, fugiti!

Fluturi

2010-07-23T10:07:00.005+03:00

Dimineata mi-a intampinat-o soarele arzand in ochi, care s-au ascuns de durerea luminii, iar dupa au palpait in pleoape deasupra unui joc de fluturi in iarba, intr-un peisaj desprins parca dintr-o poveste, pus chiar in mijlocul traficului intens din Bucurestiul norilor de praf. N-am rezistat sa nu ma opresc sa-i privesc, cu atat mai mult cu cat mi-au luat durerea din ochi si mi-au redat privirea. Albi si pictati cu buline negre asimetrice, cu antene razlete fluturand una in alta, roiau unul in jurul celuilalt, cu o voiosie demna de fericirea fluturilor, care mi-a amintit de fericirea mea. Tare placut mi-a fost sa-i privesc si sa-i adulmec in joaca lor si sa-mi amintesc cat de simplu, pur si curat e tot. Mi-as dori alaturi de soare dimineata, doi fluturi roind in jurul capului meu, in semn de plutire si nicidecum in semn de ameteala, care sa nu ma lase sa uit ca totul e bine. Pentru fluturi am simtit o duiosie profunda de cand i-am inteles prima data, cand mi s-a spus despre ei ca sunt suflete plutitoare, in semn de multumire si dor, care vor sa ne invete despre bucurie, care daruiesc zambete de admiratie, care aduc in gand delicatetea cea mai pura si care iti spun despre libertate. Mi-as dori sa pot la un moment dat sa ma ingrijesc de fluturi, sa-i cresc pe campii colorate si sa-i protejez, iar atunci cand voi trai pe insula, va fi posibil, va fi o insula zburdat fara oprire. Fluturii din inima mea sunt liberi si calatoresc in stomac, unde ma gadila pana rad in hohote a veselie. Fluturii din gradina mea de pe pamant sunt colorati si mi se arata zi de zi, sa nu ma lase parca sa pun tristete pe chip si-n gand. Imi lipsesc insa in zilele ploioase, carora nu stim sa le facem fata, zile gri si mohorate, cand ei trebuie sa-si adaposteasca aripile, iar eu sa ma cuprind de teama grijii lor. Vara aduce insa mai multe povesti despre soare, cald in suflet, stralucire si fluturi, decat povesti cu ploi, nu? Ei, cum ar fi sa-i poti vedea dansand in fiecare dimineata? Ar fi cu fericire!

Despre infinit

2010-07-14T19:45:00.004+03:00

Ploua infernal in timp ce ma gandeam la noi...ploaia m-a scos de pe ganduri si m-a purtat catre tipetele ei, spunandu-mi ca e furioasa si ca nu vede nimic in cale...a fost prima ploaie ravasitoare pe care am vazut-o, dar de care m-am ferit in spatele unor geamuri imense, furisandu-ma la adapostul gandurilor mele frumoase despre iubiri infinite...ploua nevazut si eu iti spuneam sa inchizi geamul, ca vine spre tine, ploua cu gheata, iar eu o topeam din priviri spunandu-ti ca te pot proteja si de ploi torentiale, ca vreau sa te pot apara in imbratisari de tot, ploua negru si tot ce am vazut dincolo de ploaie a fost colorat, despre tine, despre noi! Am trecut si peste ploi, e tot mai frumos!

Dorinte

2010-07-12T20:04:00.004+03:00

As vrea mai putine fete triste pe strada, mai putine tipete, cuvinte urate, mirosuri ciudate, mai putine dezacorduri, mai putine ganduri negre, mai putina tristete, mai putine lipsuri, mai putine minciuni, mai putine dezastre, mai putine ploi, mai putine certuri, mai putine rautati, mai putine invidii, mai putine, mai putine, mai putine......

Ghicitoare in degustat culori

2010-07-11T20:17:00.007+03:00

Un baietel dintr-o poveste-film spunea ca vine de pe marte si-si traieste viata pe pamant incercand sa-i invete pe oameni minunatiile planetei sale. Printre minunatii, se numara si degustatul-ghicit al culorilor cu ochii inchisi; martienii invata in lumea lor pufoasa sa puna gust in fiecare culoare si sa le recunoasca apoi in functie de aroma fiecareia, cum spuneam, fara privit. Martianul din poveste, care mi-a infatisat unul dintre secretele de pe Marte, era iscusit la degustat si identificat culori, printre altele, insa nu putea sa guste culoarea albastra, ceea ce-i punea deasupra capului de martian o bulina non-culoare. La randu-mi, m-am gandit de multe ori ca minunatia culorilor poate avea asociata o aroma-gust, care sa le dea savoare si deosebire, dar n-am incercat nicicand la propriu sa pun un gust in fiecare culoare. Tot in ideea degustarii, simt totusi ca pot deosebi in gust albastru de gri si verdele de rosu, oricare ar fi gustul, insa nu stiu cum pot face asta, poate din origini martiene in suflet. Chiar si asa, n-am invatat inca gusturile, daca sunt predefinite de martieni si nu pot fi schimbate in functie de personalitate, ca atunci ar fi mai palpitant pentru imaginatia mea. Daca ar fi despre personalitate, rosul meu ar fi cu gust de campie arsa de iulie, pe care sa stai intins seara dupa arsita, albastru cu aroma de dimineata de mai cu nori pufosi si roua, galbenul cu gust de praf de zane, struguri si toamna tarzie la un loc, verdele mi-ar fi aromat de apa cu nuferi si stuf, movul de gradini intregi de flori parfumate, portocaliul m-ar delecta cu aroma de miere si mango turnate in licoare pe piele bronzata si tot asa m-as juca cu arome si gusturi pana le-as gasi pe cele mai potrivite. Voi cum ati gusta din culori si ce-ati simti in gustul fiecareia?

Arta civilizata

2010-07-09T18:12:00.000+03:00

Mi-ar placea sa vad strazi impanzite de lucruri frumoase si la noi, in Bucuresti si nu numai, mi-ar placea, dar cate sanse ar avea ceva frumos in fata sentimentului de vandalizare innascut al majoritatii uracioase? Spun cu drag despre orase mari si lucruri marete care rezista indelung acolo, cu drag, dar si cu invidie de frumos. Pai de ce acolo da si aici nu? Raspunsul ar sta strict in explicatia stufoasa a ceea ce multi de aici nu stiu: civilizatia! Imi permit sa spun si despre respect pentru arta si despre apreciere, stiu ca suntem multi cei care, dar nu suficienti din pacate...
La Londra spre exemplu se canta liber la pian pe strada, in cadrul unui festival al muzicii. Piane in stare functionala sunt puse in plina strada, din colt in colt, spre delectarea degetelor pasionate de incantat, tare frumos, tare frumos!
Acum vin si intreb: sunt eu rautacioasa sau am dreptate, de ce la ei da si la noi nu?
Ei bine, stiti sa va raspundeti singuri. Nici n-as putea sa-mi imaginez cam cat ar rezista, daca ar rezista, un pian pe-o strada de-ale noastre, ar rezista?? Sa nu mai spun despre altele vazute si ravnite si pentru meleagurile mele, dar nici vorba sa-mi incant vreodata aici privirea cu ceva uimitor, din pricina simtului "strica tot", mai aprig decat niciunde parca...

E adevarat, rezista si la noi una alta, imbobocesc si infloresc, dar deja nu mai vorbim despre arta...cat despre ei, am numai cuvinte de lauda! Cat nu-mi plac mie englezii, nu pot sa nu-i apreciez pentru pasiunea si interesul pentru arta!

Povestea schimbului

2010-07-06T10:53:00.007+03:00

Cand am schimbat Brasovul cu Bucurestiul norilor de praf, am simtit ca am aterizat in zona crepusculara....nu stiu cum se facea, dar nu intalneam zambete pe chipuri, culori in priviri, simt, bun-simt, decenta si politete. Imi amintesc ca vorbeam cu mama seara de seara si-i spuneam tot felul de ciudatenii despre Bucurestiul care nu voia sa-mi fie prieten, sa mi se arate si cel mai mult ma plangeam ca oamenii de aici nu au poveste. Plangerile de seara s-au intins peste un an si jumatate; de abia atunci am inceput sa vad frumos in Bucurestiul norilor de praf, sa cunosc oameni, sa ii inteleg, sa-i apreciez, sa-i transform in prieteni; pana atunci fugeam la fiecare sfarsit de saptamana la adapostul zambetelor prietenoase din Brasov, pe care se pare ca nu voiam sa-l las in urma...

Cand am inceput sa-l vad, Bucurestiul a inceput sa-mi daruiasca, sa-mi tot daruiasca, sa-mi deschida stradute ascunse si sa-mi puna lumina pe ele, sa-mi tasneasca apa din fantani spre delectarea mea de seara, sa-mi fugareasca din cale caini fiorosi, de care mi-a fost atat de frica in tot timpul de dinainte, sa-mi daruiasca muzica de calitate la intesitate maxima, sa ma scoata din casa tot mai des, in cautarea locurilor de vazut, sa-mi arate verdele nesfarsit al parcurilor, sa-mi puna in gand pofta de descoperiri si sa mi le ofere incontinuu apoi, sa ma lase pe strazi pana noaptea tarziu, fara teama, sa-mi puna viteza in talpi, fara sa ma impleticesc de degete mai rapizi, sa-mi arate case vechi in lumini noi, sa-mi puna flori in mana si zambet in priviri, dans in talpi si voie buna in suflet, sa-mi arate mancaruri noi, in bucatarii alese, sa-mi dea altfel de anotimpuri, sa-mi dea senzatie de casa, un altfel de acasa, sa-mi puna in san libertate deplina, in maini cuvinte si-n gand tot felul de minunatii, sa-mi dea nou incontinuu, in tot, sa-mi arate oameni deosebiti, sa-mi puna fericire pura in suflet si iubire deplina in inima si apoi sa ma faca sa inteleg si sa accept ca-mi place! De atunci am ramas fidela Bucurestiului, lasand Brasovul in abandon total.
Marturisesc ca am dat Brasovul poveste pe Bucurestiul primit cu tot cu norii lui de praf, pentru ca m-a cucerit, cu toate urateniile lui reale, cu tot gri-ul la un loc, m-a cucerit oferindu-mi ce am mai de pret, chiar din sanul lui. In Brasov merg tot mai rar, chiar daca-mi mangaie sufletul cu dragostea mamei si cu amintirile copilariei, chiar daca imi incarca pentru mult timp plamanii prafuiti si imbolnaviti de praful dens de aici, chiar daca mi-am spus ca voi merge mereu acolo, pentru ca acolo-i acasa...iar cand ajung, ma lovesc de liniste, pe care nu mai stiu sa o ascult, pentru ca m-am modelat cu agitatie, insusita acum in tot ce fac.

Too much Facebook

2010-06-30T18:58:00.003+03:00

Am dat credit Facebook-ului acum ceva vreme, pentru ca mi-a redat contacte pierdute, printre care prieteni rataciti prin lume, colegi de liceu, facultate etc. De atunci am fost activa in retea postand tot felul de muzici de ascultat din gradina mea spre delectarea celor care-mi impartasesc gusturile, poze din calatorii dragi, impresii din zilele care curg, comentarii pentru alte impresii si m-am blocat pe like la tot felul de ciudatenii, frumuseti si nebunii. Azi am constatat cu parere de rau ca nu e zi in care sa nu vad ce s-a mai intamplat pe facebook, site caruia am ajuns sa-i dedic deja prea mult timp. E adevarat, ofera, dar nu suficient cat sa merite timpul pe care i-l dau.

Un alt aspect pe care nu l-am inteles legat de facebook este cel cu sutele de prieteni virtuali, ca de adevaratelea cu siguranta nu sunt toti. Eu din principiu am adapostit in friends list doar oameni pe care-i cunosc si in realitate, in ideea ca friends inseamna friends, nu oameni pe care-ai vrea sa-i stii.

In alta ordine de idei, i-as atasa un buton de dislike pentru toate tampeniile care-mi invadeaza pagina principala, as desfiinta inutilitatile si mi-as cam lua din timp inapoi, ca prea mi-a dat dependenta.

Tacere

2010-06-24T11:47:00.003+03:00

Cea mai inteleapta atitudine este tacerea, in orice situatie neplacuta, asta m-a invatat lumea si nepasarea; nu tacerea ca o forma de nepasare, ci tacerea pura, fara niciun fel de reactie...

Ploi amortitoare

2010-06-23T11:32:00.005+03:00

Cand ploile curg, se scurg arome nebanuite pe carari sapate de apa in asfalt, se sting cantari din copacei si se pornesc muzici ametite in cap, se umfla pufosii de lana ingreunand picioarele, se coloreaza nori in gri patruns, din alb pufos din miez de vara, se ascund departe in nori raze pierdute de puteri calde, se aduna porumbei sub fereastra imbratisati in priviri pierdute, se stinge stralucirea parului si a gandului, se lipesc ciolofane de ziduri, tricouri de piele, degete de sandale, picuri de zambete, se arunca-n vant esarfe ude stravezii, se canta mormait in surdina, se preling culori amestecandu-se-n negrul lasat in tulpini de noptile infuriate de furtuni...cand ploua se sta intr-un punct pentru ca ploaia pune teama in gand. Ploile ascund tristeti in sine si darama calduri cladite in zilele insorite, topesc zambete si le amesteca-n praf, de unde ies triumfatoare incruntarile, astupa urechi si micsoreaza picioare...ploaia ne intra la apa si a inceput sa ploua mult, e semn de fuga pe planete vii si de cantat tare-n urechi lipite strans intre ele, pentru salvare. Sa fugim nestingheriti spre soare!

Furtuna

2010-06-17T20:19:00.005+03:00

Cand simti furtuna in interior este oare pentru ca norii se aduna toti desupra capului tau sau pentru ca se pregateste o vijelie in minte? Eu simt si vad furtuna, dar mi-e sufletul lin si pasnic, exact ca linistea dinaintea ei, a furtunii, pentru ca sunt imbracata in albastru, cant rosu si ma misc verde, iar celelalte culori imi stau infipte bine in par; ma simt protejata in curcubeu si invaluita in pasnic, mai ales ca am primit in dar tot ce-i mai frumos pe lume si sunt norocoasa sa ma bucur de tot din momentul in care deschid ochii dimineata, pana cand ii inchid in somn, in timpul lui, mereu....Asadar nori, furtuna, fulgere veniti, sunt pregatita sa va infrunt!

Neputinta

2010-06-17T20:08:00.004+03:00

Tot aud nedreptati... sufletesti, umane, de tot felul...toate ma chinuie si ma rascolesc, lasandu-mi ochii privind neputiciosi in gol...Imi doresc sa pot sa ajut mai mult, as vrea sa stiu cum si unde mai intai...

Visare

2010-06-16T18:40:00.006+03:00

Azi a fost cu nori in gand, care s-au facut pufosi la mijlocul zilei si mi-au catifelat privirea! Au venit de aseara, o data cu cei de furtuna, mi-au zguduit mintea si mi-au pus-o pe ganduri, ganduri din mii de directii, cautand intrebari, cautand raspunsuri, ganduri, ganduri, ganduri....somnul a fost tot despre ganduri, de data asta in cosmaruri, pentru ca mintea s-a lasat prada lor si a fost intoarsa pe toate partile, iar dimineata m-a trezit cu mult gri, in ochi, in gand, in muzica, in cerul de pe fereastra mea. Gri-ul dinaintea furtunii, care tot glumeste in raze de soare si despre care vreau sa cred ca a fost doar un gri-furtuna-n vis si atat, pentru ca ploaia lui ma incrunta iar fulgerele imi sperie sufletul, se incapatana sa stea... a fost alungat insa de mijlocul zilei, care a venit cu zambete si multa dragoste in imbratisari coplesitoare, care au facut din cosmar visare si au trimis tot ce era gri departe in gand, prada uitarii...
Dupa m-am jucat linistita cu vant in par valvoi, fredonand mad world si gandindu-ma ca mi-ar placea sa am o insula, unde sa ma retrag si sa visez, sa construiesc culori, sa le pictez si sa le pun in forme, cuvinte, tablouri, pereti, haine, gradini de flori si ganduri, unde sa alerg invaluita in esarfe albe, care se vor colora in timp, timpul meu deplin, care nu va mai curge atat de repede si care-mi va mangaia gandurile lin...

Multumesc

2010-06-15T18:50:00.005+03:00

Gandurile despre frumosul meu sunt cuibarite bine in suflet si zburda in semn de multumire zi de zi, in jurul meu, ma pun in balon de culori stralucitoare si vesele si ma fac sa zambesc. Multumesc de mii de ori iubitului meu pentru bucurii, dragoste si daruire, pentru frumos, senin, cald in suflet, voios, deplin, implinire, nebunie, copilarie, grija, zambete, imbratisari, muzica, plimbari, priviri, strangeri de mana, povesti, descoperiri, pentru iubirea infinita!

Piscina din gand

2010-06-14T18:12:00.006+03:00

Despre caldura cred ca s-au spus nesfarsite zilele astea, cand toata lumea s-a sufocat in Bucurestiul norilor de praf, care a fost invadat de temperaturi desertice. Asadar, in zilele cand pe toate buzele stateau cuvinte de nemultumire la adresa aerului spraincalzit, cand toate geamurile erau inchise si acoperite, sa nu cumva sa intre razele prea fierbinti in case de oameni fara aer conditionat, cand temperaturile din apartamentele de bloc ajungeau undeva pe la 40 de grade, cand cantitatea de lichid consumata depasea cu mult normalul, iar pielea elimina instant lichidul consumat, cand evantaiele apareau de peste tot descalcind priviri aburite de aerul infierbantat, cand umbra nu-ti mai era prietena deloc, iar apa curgea calda de la ambele robinete, mi-am spus ca mi-ar placea sa traiesc intr-o piscina toata viata, o piscina cu apa cristalina si racoroasa, care sa ma tina vie si visatoare. I-am facut fata caldurii o zi stand ferita de razele de soare si racorindu-ma cu vin si apa seara tarziu, cand am indraznit sa ies la plimbare; i-am facut fata dar am cazut obosita si m-am visat balacind in apa racoritoare si prietenoasa. In ton cu visul am fugit la cativa kilometri distanta de Bucurestiul prafuit, cu dorinta de a ma arunca intr-o piscina, exact ca in vis. Am gasit piscina, avea apa racoroasa, nu si cristalina insa, dar am uitat sa o cer goala, adica fara oameni care nu stiu sa o tina pura, curata si proaspata. Chiar si asa, cu multa populatie in jur, copii tipand, muzica scartaind intr-o boxa veche, am reusit sa ma bucur pentru cateva minute de senzatia de baie in piscina, de inotat cu ganduri libere in cap, de stat la soare in voie, fara sa-mi fie frica de el, de miros de piele incinsa, care mi-a spus ca e vara, vara deplina, care de abia incepe!

Dans in glezne

2010-06-11T09:56:00.005+03:00

Dimineata de vineri, aia devreme devreme, se tine de mana cu motait si ochi semi-deschisi. Printre gene am zarit azi doar picioare cu papuci incovoiati, nerabdatori sa fie schimbati cu cei veseli de weekend. Ciudat sentiment sa vezi oamenii numai de la brau in jos si sa le urmaresti gesturile gleznelor; unele bataie a nerabdare, de parca cele cateva ore care tin zilele cu liniste la distanta sunt prea multe, altele se misca incontinuu, de parca s-ar atrena de dans in parc pe iarba, intr-o muzica care curge din nori pufosi, altele se misca intr-o parte si-n alta si asteapta cu nerabdare sa coboare, sa urce, sa zareasca noi peisaje si sa calatoreasca incontinuu spre ele, unele stau nemiscate, salvand energie pentru miscari mai largi, altele motaie, ca ochii mei si stau incovoiate, de parca le-ar jena incaltarile, unele se joaca cu degetele, pe care le misca in directia de mers, altele stau strangulate de sireturi, altele sunt acoperite de cureluse, iar cele mai multe stau nemiscate, intr-o pozitie de asteptare a startului la mers, dansat, veselit si bucurat. Ale mele stau motaind imbracate in sandale si batai din degete, in ritmul cantecelului din cap care-mi insoteste drumul.

Obscen

2010-06-03T20:25:00.007+03:00

Drumul meu spre munca dureaza pe ceas 25 de minute, dintre care 15 mi le petrec in metrou, pe o ruta destul de aglomerata. Mi-e dat sa vad si sa aud multe, dar cum a fost azi, n-a fost nicicand. Pe langa faptul ca mirosea a orice iti poti imagina ca miroase intr-un minut, in incercarea de a asocia mirosul care-ti chinuie narile cu unul cunoscut, nu tocmai placut, era si foarte cald, destul de aglomerat si foarte galagios. Undeva pe la Romana metroul incepe usor sa respire, sa mai piarda din mirosuri si din caldura, iar la Victoriei deja se goleste. Eu merg mai departe, nu cu mult, dar suficient sa apuc sa ma bucur de un metrou gol, cu un aer rezonabil. Azi n-am avut loc de bucurie, pentru ca mi-a fost umbrita de cuvinte obscene. Din povestea care curge zi de zi, azi n-am scapat de vocile enervante, prezente zi de zi, dar parca cele mai enervante de pana acum, in plus ascutite si colorate de greseli gramaticale si de cuvinte dintre cele mai obscene, impodobite in injuraturi cum nu mi-a fost dat sa aud. Toata zarva era intretinuta de doua fete, fete la origini si atat, ca atitudinea le clasa undeva intr-un grup de smecheri care se intrec in injuraturi. Cum spuneam, nu mi-a fost dat sa aud vreodata asa limbaj si culmea din gura de femeie. Nu se certau, povesteau, dar intr-un fel atat de urat, incat nu mi-a venit sa cred. M-am mutat de langa ele, muult mai incolo, dar pentru ca metroul se golise, le auzeam, se auzeau de peste tot, se auzeau incontinuu, cu multe, multe, prea multe injuraturi. Fara sa exagerez, am rupt scarile cand am iesit de la metrou, sa scap de vocile lor, de senzatia de sila pe care mi-au lasat-o, de gandul ca nu sunt singurele....Trebuie neaparat sa revin la muzica in casti in metrou, la singura scapare....solutii aplicabile pentru asemenea situatii eu nu cunosc sau nu le vad posibile pe cele care-mi strabat mintea, e ca si cum as incerca sa vindec de sindromul " decat" zi de zi in van, dar asta e deja alta poveste...

Un cuplu cochet

2010-06-02T19:08:00.003+03:00

Mereu i-am admirat, m-am uitat lung dupa ei, le-am gandit povestea, i-am apreciat si mi-am dorit sa gust fericirea indelung ca ei, batraneii care se tin de mana oriunde, oricand, care-si zambesc din priviri pana la sfarsit, care se ingrijesc la fiecare pas si se aranjeaza la fiecare iesire din casa ca de sarbatoare. Azi am vazut un cuplu tare vesel, grijuliu si colorat. Ea, o impatimita a modei, dupa cum isi imbracase trupul micut acum, candva bine proportionat, el un impatimit al impecabilului si putin conservator, dupa cravata asezata perfect la baza gatului. Doamna purta o rochie verde, cu volanase dantelate negre la maneci si la baza rochiei, o palarie neagra cu o panglica alba imaculata, ochelari de soare rotunzi, negri, dresuri visinii si o pereche de pantofi-balerini de lac cu fundita, era ferma, mandra si foarte atenta la fiecare pas, al ei si al sotului ei. Domnul, un costum la dunga gri, pantofi lustruiti peste masura, o camasa neagra si o cravata mov inchis si palarie neagra pe cap. Atenti, zambitori, pasind cu grija si intr-o graba prea lenta pentru agitatia mea, care m-a ajutat insa sa-i observ, sa-i privesc si sa-i intiparesc in minte. Cochet, dragut si de apreciat!

2010-06-01T18:47:00.004+03:00

Din categoria "si baietii plang cateodata" face parte si povestea culeasa din metrou azi la pranz, in drum spre munca. Am stat langa doi baieti care aveau o dilema mare, apartinand unuia dintre ei, dezbatuta intens de amandoi: a continua sau nu relatia intrerupta ieri? Fata parasita este una cu multe "figuri in cap si cu prea putine pretentii, dar frumoasa foc", iar suferinta provocata era mare dar stavilita in sufletul adanc chinuit al baiatului povestitor. Prietenul alaturat il sfatuia sa se intoarca la ea, pentru ca numai asa poate pune capat suferintei, si oricum o place mult, le sta bine impreuna!
-Serios mai, te-am sfatuit eu vreodata aiurea, zi? Asta e, te intorci la ea, mai bine asa decat sa suferi, nu crezi? Si oricum nu poti sta fara ea, uita-te la tine...
-Ba pot, aseara mi-a fost greu, acum mi-a trecut...Chiar pot si sincer nu-i mai suport figurile din cap, iar daca ma impac cu ea o bat sigur...
-Pai si? o bati si aia e, macar intelege si-i trece...
-Cum bai sa o bat, ai innebunit, da ce's mitocan? O iubesc, doar ca are prea multe figuri si...nu...nu ne potrivim
-Lasa ma, o sperii putin, ce mare tragedie?
-Nu mai, nu, chiar nu ma intorc la ea, nu e de mine...o sa treaca...

Iar conversatia s-a intrerupt pentru ca baietii au coborat, el vizibil afectat, prietenul cu o mana dupa gatul lui. Ciudat sa auzi cum sufera barbatii, dar nu neobisnuit, nu? Eu sincer cred ca sufera la fel de profund si de puternic ca si femeile, doar ca ei nu arata asta, nici in jur, nici fetei care-i priveste din oglinda seara cand sunt singuri, refuza suferinta cat pot, desi nu stiu ca-i copleseste si ca-i adanceste daca nu incearca sa o potoleasca, sa-i faca fata, sa o indulceasca. Pe mine ma incanta sa vad sensibilitate, chiar si in tristetea unei despartiri, pentru ca asta inseamna ca nu ne-am pierdut de tot ca oameni si ca mai avem sanse sa razbim pe o planeta cu totul si cu totul aparte, unde se intra doar pe baza de sensibilitate acuta iar locurile sunt limitate!

Plimbare prin muzica

2010-05-25T11:57:00.010+03:00

Sunt intr-o etapa ciudata in ceea ce priveste muzica; sar de la un stil la altul, si asta pentru ca am invatat ce inseamna diversitatea in muzica, ma surprind ascultand muzica haotica in momente in care as vrea sa ascult doar liniste, muzica lina, prea lina, cand as avea nevoie de muzica energizanta si tot asa, dar cum fac, cum nu fac, ma incarc zi de zi din muzica, iar asta e ceva ce uitasem sa fac, pentru ca nu aveam rabdare sa mai ascult nimic de ceva vreme si ramasesem blocata in punctul respectiv, fara sa stiu cum sa ies iar catre lumea sunetelor. Tot in capitolul reveniri intra si ascultatul versurilor; de cateva zile imi incarc memoria excesiv cu versuri line din melodii depline, pe care le percep intr-un tarziu si care ma uimesc de fiecare data; una dintre piesele care m-au impresionat in etape ar fi asta , care ma incarca atat de cald si de placut incat simt nevoia sa o ascult cam de cateva ori pe zi. Azi de exemplu am observat ca ascultam piesa de mai devreme fara sa stiu ca vocea-mi spunea ca "am castigat lumea, dar mi-am pierdut sufletul"...treaba asta m-a pus un pic pe ganduri, numai un pic, pentru ca am aterizat imediat cu gandul ca e chiar invers, am pierdut lumea si mi-am recuperat sufletul, pe care-l incalzesc asa frumos zi de zi, mai frumos ca nicicand. Ei, uite de asta cateodata ma bucur ca am invatat sa las deoparte versurile si sa ma bucur de sunetele pe care mi le ofera muzica. Ce e greu de vindecat este obsesia pe care o fac pentru cate o melodie anume, pe care o ascult la epuizare, pana ajung sa nu ma mai pot dezlipi de ea. Obsesia saptamanii in curs e piesa de mai devreme, care ma face sa simt ca plutesc pe frunze si privesc culori, in timp ce o pasare delicata imi canta in ureche despre frumusetile lumii, pe care le cuibaresc incet incet in suflet si realizez ca parti din ele sunt deja acolo. De aici si ascultatul obsesiv, pentru plimbarile pe frunze si senzatia de deplin. Tot in categoria ascultat-obesiv, intra si un post de radio cu muzici linistite, unde playlistul e cam acelasi timp de o saptamana, sa fie oamenii siguri ca ai inteles ce poveste vor sa-ti transmita prin ordinea aleasa. In final, recomand cu drag muzica, de tot felul, atata timp cat transmite ceva si da o stare cu povesti si sunete frumoase. Enjoy!

Zile dragi de departe

2010-05-20T19:35:00.003+03:00

Zilele cu ploi care se tot abat asupra Bucurestiului de o saptamana imi amintesc de verile din Brasov. Diminetile iti ingheata nasul in vant si-ti inrosesc obrajii, iti zburlesc parul si iti aduna pielea de frig, la pranz incepi usor sa dai hainele jos de pe tine, una cate una, pana cand pielea se bucura de razele calde de soare, uneori prea calde dintr-o data, apoi incepi sa le pui din nou pentru ca seara se apropie cu ploaie si vant, cu aer rece si taios, care te arunca mereu intr-un loc ferit si te face sa-ti doresti sa poti merge cu spatele in directia vantului, ca sa nu te mai certe in fata. Asa sunt zilele pregatitoare de vara de aici, ca fiecare zi de vara de munte. Chiar daca nu-mi convine frigul, faptul ca mereu trebuie sa ma imbrac in functie de asta, de cat de frig o sa fie si niciodata nu nimeresc hainele potrivite, pentru ca mereu ma pun de partea soarelui si iau tot mai putine, in speranta ca ma va incalzi la un moment dat, chiar daca ajung seara cu picioarele ude, pentru ca spre ghinionul meu imi pun cizmele crosetate in zilele total nepotrivite, chiar daca imi ascund parul sub caciula, de frica sa nu-l incretesc, chiar daca respir greu si rece a ploaie, parca imi place mai mult sa trec prin toate starile astea imprevizibile intr-o zi, decat sa ma toropesc de cald, sa-mi simt pielea ultraincalzita si nemultumita, sa ma las molesita de caldura si de praf. Asadar, in amintirea verilor de acasa, imi traiesc zilele mohorate din Bucuresti, cu iz de soare la pranz, cu o bucurie in suflet si cu drag de copilarie, asa drag, incat simt ca parca am primit zile a la Brasov in dar, aici, in Bucurestiul norilor de praf.

PS: cizmele n-aduc ploaie, pentru cei care inca mai cred asta si ma cearta pentru:)! Cizmele aduc zile frumoase de Brasov in Bucuresti, de asta le port!

Miting civilizat

2010-05-19T16:38:00.003+03:00

Mitingul din Piata Victoriei a fost pasnic, fara incidente, dar cu foarte multa galagie. Am participat la el din solidaritate pentru oamenii care urmeaza sa-si primeasca salariile cu un minus de 25%, pentru pensionarii care-si vor primi pensiile cu 15% mai mici, pentru mamele ale caror indemnizatii vor fi micsorate cu 25%, pentru somerii al caror ajutor financiar va fi redus si pentru ca este posibil sa fiu in curand unul dintre acesti oameni. Au fost multi oameni, foarte multi, care s-au comportat civilizat, si-au strigat nemultumirile si au scandat lozinci de indepartare a Guvernului si a conducerii. Ce nu mi-a placut insa a fost momentul "pinguinului", care ne-a transformat intr-o tara de manelisti si ne-a afisat ca atare si chiar nu era nevoie de asta. Tristete deplina si nemultumire mare pe fetele oamenilor, in voce, in atitudine, oameni care s-au adunat unul si unul, sa-si ceara drepturile, sa ceara conducerii sa nu-si bata joc de popor si sa inceapa cu reducerile de sus in jos, nu invers. S-a fluierat, s-a strigat, s-a tinut si un moment de tacere in semn de protest care mi-a zburlit pielea pe mine si s-a plecat in liniste, civilizat, pentru ca suntem totusi un popor civilizat. Cei care au anuntat ca va fi haos, ca se va lasa cu batai si cu victime, au fost cei care au vrut sa faca zarva aiurea. Se pare ca mai avem o farama de respect intre noi pentru noi. Bravo!

Seara vibranta Ritchie Hawtin

2010-05-17T18:30:00.001+03:00

In sfarsit am avut o iesire in adevaratul sens al cuvantului, neplanificata, scoasa asa din palarie, drept cadou si pansament pentru noaptea de dinainte, cand niste baieti presupusi DJ ne-au rupt efectiv timpanele cu ritmuri non-ritm, foarte deranjante, intr-un club underground proaspat lansat undeva pe Lipscani.
In schimb, sambata noapte am avut parte de o petrecere cu muzica buna, muzica foarte buna, care mi-a lasat un gust placut in gand si o senzatie de incantare demult asteptata. Am iesit la Ritchie Hawtin, care a reusit sa construiasca o seara intreaga in doar 4 ore in care s-a jucat cu sunetele si ni le-a daruit spre incantare, din ce in ce mai pline, mai vibrante, mai puternice. Clubul, de renume si de profil pentru muzici electrizante, dar deplorabil la capitolul igiena, aspect, servicii, parca tot mai deplorabil. Nu sunt o persoana pretentioasa, dimpotriva, chiar ma multumesc cu putin cand vine vorba de servicii de genul, dar nu pot sa raman indiferenta la lipsa totala de igiena si de respect a angajatilor clubului, cu atat mai mult cu cat pretul intrarii a fost destul de ridicat. Pe langa faptul ca nu se face o selectie la intrare, chestie care ar tine in spatele usii niste persoane total necivilizate, tarani blink blink de-a dreptul, iesiti la show of, fara pic de bune maniere, care reusesc sa-ti dea o stare de nervi numai cand ii vezi; asa, pe langa asta, esti si " beneficiarul"unui comportament total anapoda si zeflematic al angajatilor.
Spre exemplu, femeile de serviciu din clubul respectiv cred ca au lucrat inainte in cluburi studentesti, unde pentru ele nu conta ca lumea danseaza si se simte bine, isi vedeau de treaba si treceau cu matura peste picioarele tale, pictandu-le cu zoaie de alcool, praf, mizerie si mai stiu eu ce adunate din tot clubul. Ei bine, doamnele responsabile cu curatenia in clubul de renume si-au facut initierea, se pare, intr-un club studentesc, dupa comportamentul aferent. Treceau fara jena peste tine, cu sacul dupa ele prin club, in care adunau mizerie, pahare sparte si ce se mai putea, te ungeau pe papuci cu toate zoaiele adunate din club din bauturile varsate, in timp ce tu incercai sa te bucuri de muzica, sa dansezi si sa te simti bine. Rusine, foarte multa rusine!
Ca orice seara imprevizibila, momentele putin iritante n-au lipsit. El Cezere a pus muzica in intampinarea marelui Hawtin, care nu mai aparea si pe seama caruia se faceau deja glume, ba ca nu mai vine, ba ca e prin club si pleaca si tot asa. Pentru ca la propriu nu mai aparea, El Cezere a continuat, evident, sa puna muzica, sa tot puna si la un moment dat sa se plictiseasca si sa se razbune pe noi, rupandu-ne urechile cu un bas asurzitor pus parca pe repeat. In tot timpul asta, clubul s-a populat de figuri si figurine, care defilau dintr-o parte in alta, nu care cumva sa nu fie observati in hainele de duminica, in podoabele afisate cat mai ostentativ, in ochelarii cat mai de firma, in papucii cei mai cool; amuzant si la un moment dat enervant, pentru ca in goana lor dintr-o parte in alta deranjau, impingeau, enervau la culme, de-ti venea sa-i opresti si sa le zici gata, e ok, sunteti cool, acum dansati, daca tot ati venit. N-au vrut sa danseze, n-au inteles muzica, nici muzica pe ei, si din acest motiv au fost usurel scosi pe usa de ritmuri frenetice si mult prea haotice pentru ei.

Ce m-am bucurat, ce m-am mai bucurat ca au plecat fix cand Hawtin incepuse sa miste publicul, care aparuse intr-un final si care si-a facut asteptarea bine meritata. A fost extraordinar, un calup de sunete vibrante, dure, haotice, care zburau in tot clubul si te umpleau de vibratii, iti miscau corpul tot mai mult, mai tare, mai repede, pana pluteai pe ritmul lui, pana urechile explodau in bas, se invaluiau cu el si te purtau pe valuri, valuri de sunete si de veselie. Cam asa mi-a placut mie Ritchie Hawtin, care m-a dansat nebuneste pana dimineata tarziu, cand efectiv n-am mai putut si el inca era acolo, incanta, vuia de sunete. O seara excelenta, o iesire binemeritata pentru asteptare, care mi-a stres nemultumirile de la inceput, care m-a facut sa uit de existenta oamenilor blink blink, de pulovarul drag disparut in nestire, de tenesii unsi cu alcool negru, de inghionteli si fete urate, pentru ca mi-a dat o dimineata vesela, cu soare si cantec de pasarele, dupa o noapte de dans alaturi de iubitul meu, care mi-a pus somnul pe lin, dupa atata miscare si veselie si care m-a lasta cu gust de mai vreau. Well done Ritchie Hawtin!

2010-05-13T12:23:00.000+03:00

Am fugit toata viata de urat, in speranta ca imi va pierde urma si ca ma voi invalui atat de mult in frumos, incat nu voi putea fi patrunsa de urat sub nicio forma...ieri a fost o zi urata, cu urat, despre urat, din senin, din nimic, dar aruncat direct in mijlocul inimii si incredibil de taios. Imi pare rau ca n-am fost mai puternica si ca nu mi-am lasat veselia si bucuria din suflet sa inlature uratul care se incapatana sa stea, sa mai faca rau, sa chinuie. A plouat atat de rece in suflete ieri, cu sloiuri de gheata care au impietrit mintile si sufletele si care au lasat urme cu dureri nemarginite, cu fulgere care au intunecat privirile frumoase, cu tunete adunate in tipete, cu lacrimi aspre si cuvinte negre care s-au abatut indelung si se incapatanau sa nu plece. Sper sa nu mai dau ochii nicicand cu uratul si sa fiu mai plina de bucurie si de veselie ca nicicand, pentru ca am de ce, sunt un om fericit si norocos pentru tot ce primesc si traiesc, un om care iubeste si este iubit infinit!

Greva gandurilor

2010-05-11T12:07:00.008+03:00

Ziua care curge e despre ganduri din toate colturile mintii si ale sufletului, ganduri care-mi tin ochii fixati intr-un punct si degetele ropotind obsesiv in semn de nerabdare pe masa. Nu ma pot concentra decat in directia gandurilor mele de tot felul, care m-au invaluit si care ma tin prizoniera, vrand parca sa ma protejeze de exterior si in acelasi timp sa ma tina intre ele, sa le impac, sa le adun, sa le randuiesc in straturi de stari, de importanta, de constatari, sa le fac cutiute la care sa revin candva, sa le scot semnele de intrebare asezate deasupra, sa le dau forma, sa le dau frau liber si sa...reusesc sa gasec o metoda de ignore pentru cele mai puternice dintre ele, cele care reusesc sa ma tina captiva in vartejul lor. M-am trezit cu ele tipandu-mi in cap, iesind din urechi si intrand pe gura in drum spre minte, urmarindu-ma la serviciu, sarindu-mi in fata de dupa coltul ochilor, din urechi, din inima, din minte, de peste tot, alergand peste tot prin mine si tropaind in minte insistent si dureros. Cred ca s-au inteles sa ma acapareze, nu inteleg exact de ce tocmai azi, dar sper sa aiba efect miscarea lor de rezistenta si sa culmineze intr-o reusita de formidabila randuire; altfel cred ca voi da nas in nas cu ele si maine, si poimaine, si nu de alta, dar ma obosesc crunt, sunt prea multe, prea de tot felul. prea adanci, prea insistente...as fi vrut o intalnire cu gandurile planuri azi, invaluite in ganduri de bucurie, dar se pare ca ele nu participa la greva gandurilor mele si stau si ma asteapta cuminti, pentru ca lor le-am dat cea mai mare atentie in ultima vreme.

Tonomat de cafea modern

2010-05-05T19:05:00.000+03:00

M-am amuzat teribil intr-o clinica medicala pe seama unor asistente furioase pe un tonomat de cafea!
-Fata, iar mi-a furat banii aparatul!!
-Hai sa-l zgaltaim sa ti-i dea inapoi!
Intre timp, aparatul are tot mai mult succes la public, adunand prin valmaseala de voci de femei si alti colegi, infirmieri, doctori, care se opreau sa inteleaga ce se intampla. Fara pic de exagerare, aparatul hot de bani a fost " zgaltait" cam douazeci de minute pe ceas de patru asistente care-si incercau norocul pe rand, poate, poate pica banii inghititi, de inca doi infirmieri, un medic, femeia de serviciu si de paznicul clinicii, care impartea in stanga si in dreapta antecedentele de hotie ale aparatului. Comentariile lor colorate si din ce in ce mai iritate m-au amuzat teribil, sa nu mai spun de perseverenta lor in recuperarea banilor:
-Scoate-l din priza, baga-l iar, misca-l, acum, hai, muta-l, loveste-l aici, ba nu, dincolo, ia vezi aici si tot asa si aparatul hotoman nici ca se lasa induplecat. Furase bietul de el un leu, atat, si iata cata tevatura pentru un amarat de leu. Aparatul hot, aparatul hot, toata lumea il arata cu degetul si il zguduia de mama focului, poate recunoaste ca a luat banii si-i va arunca de unde-i tine ascunsi.
-Halal, zice o pacienta, au ajuns sa fure si aparatele, unde ajungem in tara asta?!
-Ehe doamna, sa fiti sanatoasa, furtul a fost prima meserie si inca mai e de succes, spune alta doamna foarte hotarata.

Un adevarat spectacol, ce sa mai, amuzant ce-i drept, dar dus la extreme intr-un penibil de zile mari, de-mi venea sa le dau eu leul furat de aparat(poate voia sa-si ia o bomboana bietul de el), numai sa le fac sa taca, sa nu-l mai zgaltaie, sa opreasca harmalaia pornita.
Intr-un sfarsit, ce sa vezi, aparatul se hotaraste sa functioneze cand a primit din nou 1 leu, o doamna doctor incumetandu-se sa se riste, dar a prestat pentru asta doar o cafea in loc de doua, cum ar fi trebuit restant fiind si nici n-a returnat suma furata! Nerusinatul, a avut ocazia sa-si spele pacatele, dar n-a facut-o!
Odata oferita cafeaua, doritorii s-au inghesuit sa-si ia si ei, uitand parca de antecedentele aparatului, despre care am inteles ca nu era la prima abatere, dar iata ca nu si-a pierdut faima si succesul, chiar si asa, hot cum e el, a strans o coada de vreo 4 oameni, ademenindu-i cu o usoara aroma de cafea.

Cand am revenit la clinica dupa cateva zile, aparatul disparuse, pe seama ca l-au dat pe mana celor care se ocupa de hoti. Pentru un leu?

2010-04-27T20:30:00.002+03:00

Primavara mea este colorata, cu fluturi albi si nasturei stranutand culoare pe varful petalelor, cu albastrele voioase si lalele pasionale, cu mult soare, cu zambete largi si trairi depline, cu dragoste vie si parfum de liliac si narcise, cu pasarele ciripind cantecele, cu vant gadiland parul, cu albinute cuminti, cu seri racoroase, aromate de ploi, cu dimineti parfumate cu iarba proaspat taiata, cu zumzet, bucurie si lin, primavara mea e vie si plina de bucurie. Anul asta o traiesc cu dor deplin de sufletel departe, o adun in povesti sa i-o pot darui in toata frumusetea ei si o mangai pe petale, sa mai vina la fel de colorata!

2010-04-26T10:34:00.004+03:00

Papucii veseli

Dimineata este asa cum ti-o faci, as spune; daca mergi cu capul in pamant, cascand si refuzand sa te uiti in jur, vei primi fete triste, ochi lacrimati de somn, ale oamenilor nemultumiti de trezitul matinal, adica o stare de nemultumire totala, in schimb daca deschizi bine ochii, ai sa vezi ca oamenii sunt veseli, chiar daca nu zambesc si exprima prin atitudine si vestimentatie starea de veselie pe care si-o doresc. In dimineata asta pornisem cu cascat spre metrou, dar mi l-am potolit si l-am transformat in zambet cand am inceput sa vad zecile de papuci colorati, care-mi faceau cu ochiul vesel si-mi spuneau despre stapanii lor. Erau de toate culorile, gri, turcoise, albastrii, negri, albi, iar negri, galbeni, gri, verzi, rosii, portocalii, negri si ai mei, pasind timid dar veseli alaturi de ceilalti, de-un mov lila! Ce dragut, chiar ieri ma gandeam la un curcubeul meu de suflet si i-l trimiteam iubitului mei, iar azi am primit in dar un curcubeu de culori, al papucilor veseli!

Cosul de idei

2010-04-18T22:17:00.000+03:00

Am o gramada de idei si planuri, care curg zi de zi prin mintea mea si pe care m-am hotarat sa le notez si sa le acord mai multa importanta, pentru ca ma definesc ca om si mi-ar da satisfactii sufletesti daca le-as implini in fapte. Sunt de tot felul: despre ajutor, despre voluntariat, despre culori pe pagini albe, care sa se inchida in albume de vise, despre muzica necunoscuta, despre lectii de dans, despre colaje de fotografii abstracte, despre povesti cu semilune, despre zane cu aripi de sidef, despre reportaje curajoase, despre cuvinte noi, despre versuri, despre mai multa bucurie pe chipurile din jur, despre surpize pentru iubitul meu, despre biografii impresionante, despre cartea vietii, despre calatorii in universuri noi, despre albastru si toate nuantele lui, despre cele de azi, de ieri, de maine; pe toate le adun si le pun in cosul de idei iscusite cu suflet, o sa le construiesc aripi si apoi o sa le las sa zboare catre implinire.

Aripi de bucurie

2010-04-13T19:08:00.001+03:00

Iubitul meu imi da aripi de bucurie si ma face sa ma simt cel mai frumos om de pe planeta. E uimitor de cat de fericita sunt numai cand ii aud vocea, cand ii simt zambetul prin telefon, cand imi alearga inima de bucurie, cand imi plang ochii de fericire, cand mi se anima sufletul de implinire si cand ma simt pe deplin iubita. Am un tremur de dor si drag si frumos si infinit si deplin si al meu, pentru ca iubitul meu mi-a dat fericirea in dar si mi-a invaluit-o in dragoste. Povestea noastra este despre fluturi, delfini, zane, spiridusi, licurici, ingerasi, muzica, dragoste infinita, suflet pereche, bucurii unice, dimineti vesele, are aroma de primavara, e cuibarita in univers, printre stele, pluteste pe nori si zambete, straluceste si creste zi de zi, iar pe mine ma face cea mai fericita fiinta de pe planeta!

Placinta palat

2010-04-12T17:36:00.003+03:00

Cand eram mica, imi imaginam Bucurestiul ca pe un palat imens, nu stiu de ce. Il vedeam foarte departe de Brasovul drag, in care am copilarit, si mi-l imaginam imens, ireal. Auzeam des cate ceva despre Bucuresti si imi doream sa vad orasul despre care nu aveam imagini. Doar tata fusese in Bucuresti si ne povestise despre oameni si cladiri mari, si imi doream foarte mult sa vad ce inseamna o alta fata a unei cladiri, sa vad orasul pe care mi-l imaginam palat. Intr-o zi i-am acordat si aroma orasului imens, de placinta cu branza si stafide. Venise la noi un prieten de-al tatalui meu si ne adusese placinta cu branza si stafide, din Bucuresti. A fost prima mea placinta cu branza si am ramas profund innebunita dupa gust. Dulce-fainos, cu zahar pudra, aroma de branza vanilata si mangaiere de stafida fina, toate intr-o explozie de senzatii pe papilele gustative, care voiau sa ajunga la locul in care minunatia exista si se poate cumpara. Ziua in care tata ne-a propus sa mergem in vizita in Bucuresti, a avut aroma de placinta cu branza. Ajunsa in capitala, impresiile din orasul palat s-au imprastiat, facand loc uimirii de lucruri nemaivazute, chiar daca nu erau asezate intr-un palat. Imi amintesc ca m-a fascinat metroul, mersul cu un fel de tren prin tunel, cu viteza, tare incantata mai eram. Apoi strazile, multimea de oameni, zgomotul, masinile, valva, Cismigiul, care mi se parea imens, metroul, caldura, restaurantul apretat, mancarurile colorate, paharul mare si cu picior de apa minerala, oamenii, metroul, metroul, metroul si placinta cu branza, care a fost divina din nou, avea gust de Bucuresti.
Toate mi-au curs in cap si mi-au sclipocit ochii cand am muscat azi dintr-o placinta cu branza, la care pofteam de cateva zile, pe care mi-am luat-o la pranz si pe care am tinut-o cateva ore in geanta, tot poftind la ea. Am vrut sa o mananc acasa, dar n-am mai avut rabdare si am mancat-o pe strada, mmmm, ce gust, ce flash-uri din ziua in care am gustat-o prima oara, acelasi gust, si-l tot caut in Bucuresti, de cand sunt aici si de abia acum l-am gasit. A fost placut, iar bucuria e si mai mare, pentru ca stiu de unde-mi pot cumpara placinta palat cu gust de Bucuresti!

Sunday

2010-04-11T16:16:00.004+03:00

Duminicile-mi sunt cele mai dragi de cand ma stiu, pentru ca mi-au daruit timp, drag, momente, sarbatoare, odihna, zile ploioase petrecute sub plapuma, pentru unghiile mereu dornice sa devina rosii duminica, pentru plimbari, pentru starea de rexalare, pentru muzica lina care vine pofticioasa de gadilat urechea, pentru mers la teatru si pentru bucurii, iar la un loc pentru ca mereu mi-au fost speciale. Azi am avut o zi a mea, in care am avut grija de corp si am incercat sa-mi incalzesc cu ganduri departe sufletul indorurat. Apoi mi-am invaluit duminica in plimbare printre flori in parc, unde am vazut un spectacol de culori de primavara aromate si jucause, cu ratuste vioaie, pasarele in cantec, lac in valuri usoare si raze de soare alergand printre nori . Imi place ca duminica ma pierd in povesti, pot sa visez toata ziua si sa ma joc de-a peisaje si culori, sa-mi umplu sufletul de bucurie si sa traiesc in lumea mea.

Senzatia "daca"

2010-03-29T20:20:00.009+03:00

Am o problema cu senzatia "daca", prezenta in multe din zilele, momentele, situatiile, trairile fiecaruia dintre noi. "Daca" are prostul obicei de a lasa in urma lui nemultumiri care dau in neampliniri si implicit in regrete si lasa o falsa impresie ca viata ar fi fost altfel daca....
Nu sunt un om al regretelor, pentru ca am reusit sa-mi traiesc viata in asa fel incat sa nu regret anumite lucruri facute sau nefacute la un moment dat sau altul. Este drept ca au fost si momente in care impresia lui "daca" m-a pus in ipostaza de a-mi imagina un alt curs al lucrurilor, si totusi punctul in care sunt acum ca om imi da o senzatie placuta de multumire si sunt fericita ca nu s-a intamplat altfel, ca nu a fost ca inainte de "daca"; asa ca vin si spun ca un "daca" aparut la un moment dat, poate fi acel "daca" schimbator de curs al vietii, indreptator, in concluzie redresarea catre drumul cel bun. Exista insa situatii "daca" neplacute, care urmate sau traite la nesfarsit schimba in rau cursul vietii si il face sa fie mereu abatut de la drumul cel bun. Asa ca de fiecare data cand aveti pe limba si in gand "daca...", ganditi-va de doua ori -daca- merita sa actionati, sa intrati in imaginarea unei alte lumi, vieti, curs al ei si nu lasati un sentiment de "daca" sa va abata de la drumul cel bun, pentru ca nimic nu este intamplator in viata, e testat, si tot ceea ce pare intamplator va veni cu explicatia cuvenita la momentul oportun, cand nici ca-ti mai imaginezi un curs mai bun al lucururilor. Tot ce pare a fi de neinteles, nu merita disecat in cautarea unei explicatii, ea va veni la timpul ei si va fi "in timp". In caz contrar, lucrurile degenereaza, apar multe senzatii de "daca", nemultumiri si senzatia de neimplinire, iar in final regretul. Singura conditie sa nu te deraieze un "daca" dintre cei buni este sa faci lucrurile la timpul lor, sa fii atent in jur, la sansele care ti se ivesc si sa stii sa construiesti, sa vrei, sa simti, sa nu uiti sa te bucuri de tot, de faptul ca traiesti, de tot ce ai, sa inveti sa iubesti, sa fii fericit, moment in care pasesti cu drag catre impliniri de tot felul, atat sufletesti, cat si profesionale.

Acasa

2010-03-22T23:16:00.007+02:00

Sufletul mi-e cuprins de amaraciune si ma simt total neputincioasa pentru oamenii pe care-i iubesc acasa, mama si fratiorul meu. Au trecut ani de cand nu mai sunt aici, cu ei. Cand vin, sau mai bine zis cand revin, stau tot mai putin, de parca as vrea sa fug de griji, de parca numai asta ar fi aici si nu e asa...e acasa, acum, mereu, intotdeauna va fi acasa...cu toate bucuriile de copil, cu toate durerile copilariei cu aripi frante, cu toate zilele innecate in plans, scris, suspinat, dar si cu zilele de ras nebun si veselie; de aici a pornit lumea mea, aici m-am construit, am primit forma, culori, sensibilitate, aici e mama, care a suflat cu drag si dragoste peste mine, a fratele meu drag, care chinuie inca in cautarea drumului pierdut, sunt toti anii cu frumos in poezii, teatru, cantec, tot ce m-a impins catre lumea perfecta, pe care am primit-o acum in dar. De asta ma innec in plans cand realizez ca parca fug cand vin, cand simt ca parca n-am stare sa stau, sa ascult, sa mai stiu, desi mi-e dor mereu de acasa, cand imi vine sa ma cert, sa ma tot cert, dar mereu dupa, pentru ca nu stau mai mult, pentru ca nu o strang pe mama in brate mai mult, pentru ca nu-i spun mai des ca e minunata, ca o iubesc si ca ii multumesc din suflet ca a crezut in mine si m-a lasat sa construiesc un drum, ca nu vorbesc mai mult cu fratele meu, un copil atat de frumos si de sensibil, ca nu-i spun cat de mult il apreciez si cat de mult cred in el...as vrea sa vin mai des acasa si sa nu mai uit sa stau...

Cum ar fi daca am fi puternici?

2010-03-18T17:39:00.004+02:00

"Cum era daca nu greseam?"- am auzit fraza asta obsesiv, timp de cateva statii de autobuz, din gura unui barbat putin trecut de 30 de ani. In prima faza am crezut ca vorbeste la telefon, apoi i-am vazut gesturile, privirea in gol, maxilarele inclestate, mainile rotind incontinuu...era nebun. Innebunise, cred, tocmai din cauza asta, iar in punctul ala mintea lui s-a blocat si a refuzat sa mai gandeasca in parametrii normali. Vorbea fara oprire, in propozitii logice, care spuneau despre durerea care l-a trantit intr-un colt al lumii si l-a facut sa fie privit ciudat, dar pe un ton sacadat, care de abia daca-l lasa sa respire normal. Era chiar langa mine, la doua scaune distanta, intr-un autobuz aproape gol. N-as fi vrut sa ma uit atat de insistent la el, dar mi-am dat seama ca nu-i pasa, ca nu ma vede oricum, iar sentimentul pe care mi l-a transmis a fost de o tristete grea, apasatoare. Arata normal din toate punctele de vedere, insa gesturile si vorbitul incontinuu, cu repetitii obsesive, il tradau si aratau un om pierdut. M-a speriat sa vad asta asa direct...m-a speriat sa realizez ca poti sa cazi asa usor, azi sa fii tu, maine cineva care vorbeste obsesiv si nu mai stie cine e...Durerile sufletesti, socurile psihice, orice ni se poate intampla la un moment dat, generat de o intamplare nefericita, o pierdere, o nedreptate, de orice, nu merita sa ne darame, sa punem punct pentru noi acolo, in momentul ala, in clipa aia, in durerea aia, atunci, care va deveni niciodata. Momentele grele si dificile, care ne pun intrutotul la incercare sunt despre putere si despre respect de sine. Putem trece peste orice, tocmai pentru ca se spune ca devii mai puternic, daca nu te lasi doborat. Fiecare dintre noi va fi pus la incercare la un moment dat, conteaza cat de mult iti doresti sa fii tot tu si dupa, iar asta ar trebui sa fie suficient pentru orice inima zdrobita, ca sa nu nimiceasca creierul. Fiti puternici, ca sa fiti fericiti!

Disparitia oamenilor cumsecade

2010-03-11T15:36:00.005+02:00

N-am iesit de foarte mult timp, pentru ca n-am avut stare sa ies, n-am nimerit ceva care sa ma atraga sa ies si am preferat sa-mi umplu serile altfel. Sufar, cred, de sindromul razgandirii inainte de a merge undeva stabilit, iar motivele care ma imping intr-acolo sunt atat de bine intemeiate, incat chiar au castig de cauza in fata celor care-mi spun totusi sa merg. Pe de alta parte, de fiecare data cand mi-am ascultat instinctul, am avut dreptate si am evitat petreceri nereusite sau mai stiu eu ce altceva care nu iesea asa cum s-ar fi asteptat lumea. Si pentru ca de ce ti-e frica nu scapi, am avut si un moment de genul, de curand chiar. Nu o sa spun in ce local "dragut" m-a dus soarta, ca o sa radeti luni in sir, dar pot sa spun ca asa am ras de-mi venea sa plang la un moment dat de tristete si amaraciune, inspirata de prostia din jur, vedetismele de la fiecare colt, buzele stranse in sistem porno ale tuturor fetelor prezente, miscarile a la dansatoare profesioniste ale fiecarei prezente, sa zicem feminina, din club, privirile de pusti imbatati si "euforizati" la maxim din te miri ce, probabil ca din lipsa de neuroni, dornici nici ei nestiind exact de ce, prezentele si mai triste ale domnilor trecuti de 40 de ani, ale doamnelor coapte, ale vedetelor de mana a doua, chiar a treia, ce sa mai...am ras, muult si bine, dar la un moment dat mi-am dat seama ca tinerii nostrii sunt foarte tristi, prost educati, avizi de tate, cur si dornici de placeri nebune, despre care probabil nici nu stiu cum sa si le satisfaca, insetati de bagare in seama si trasi la indigo intr-o imagine mult prea cool ca sa fie adevarata, cum ar spune o prietena. Daca-i intrebi ceva mai abitir se uita crucis si te intreaba de ce-i injuri. Cat de trist....chiar ca n-am sa mai ies asa aiurea, ca intru in depresie grava daca mai vad cam cum vor fi oamenii peste ceva ani. Nu tu spirit, prezenta, atitudine...nimic, eh, nici nu mi-am ales bine locul in care sa vad oameni cumsecade, dar de fapt chiar asa, mai sunt oameni cumsecade? Cum mai sunt? Pe unde sunt? I-a mai vazut cineva? Eu pe pustii si pe fufele astea buzate ii vad peste tot, pe strada, la si in metrou, in cluburi, la concerte, oriunde e cool, chiar peste tot, cu wannabe a cool star in gand si atat. Cine a furat spiritul natiunii si cine i-a" incuiat" pe oamenii cumsecade in casa?? Foarte trist...

AIR

2010-02-12T18:36:00.010+02:00

Aseara mi-am incantat simturile frantuzeste cu AIR. A fost un moment deosebit din toate punctele de vedere. In primul rand pentru ca nu ma asteptam sa merg si am primit in dar de la iubitul meu dreptul de a pluti in AIR. In al doilea rand, mi-a fost si el alaturi si ne-am bucurat de ritmuri care ne-au incalzit sufletul multa vreme si inca o mai fac. In al treilea rand am fost uimita sa vad atata lume frumoasa intr-un loc, colorata, cosmopolita, vesela, dansanta. Desi a durat foarte putin concertul, iar francezii au preferat sa ne tina plutind pe ritmuri lente, pentru ca mai spre sfarsit, la bis chiar, sa ne zguduie puternic, sa ne faca sa vibram si sa-i chemam cu batai de picioare din nou, AIR n-au mai vrut un deuxieme fois, adica un al doilea bis. Am ramas cu gust de mai vreau, nu mi-a fost de ajuns. Asta a fost si ideea lor cred, sa ne lase cu dor de AIR, cu je veux plus in picioare, si cu uimire si incantare in gat. N-a fost spectaculos cum ma asteptam, cum se asteptau toti, n-a fost vibrant, dar a fost exceptional auditiv, sunetele lor au calatorit in toate urechile din sala, urechi iscusite de altfel, si le-au gadilat frumos, le-au mangaiat, au facut picioarele sa bataie usor, de placere si mainile sa aplaude voios dupa fiecare melodie. La sfarsit, dupa ce ne-a luat ceva tipete, aplauze si batai din picioare sa-i aducem inapoi, au miscat sala, la propriu si la figurat, i-au pus pe toti pe ritm si le-au dat play, s-au jucat cu noi frumos si ne-au umplut de vibratii. Oricat as fi fost de uimita la sfarsit de prestatia bis, de Sexy boy vibrandu-mi in suflet chiar in fata mea, direct din clapele si bass-ul AIR, oricat de socata am fost ca s-a terminat si ca a durat putin, a fost de exceptie, a fost AIR. Tocmai de aia as fi fost asa mahnita sa nu-i fi vazut si, in aceeiasi ordine de idei, am fost atat de bucuroasa de supriza pe care am primit-o in dar.

Simtiti si voi un pic aici!

Bucurie in ganduri

2010-02-09T16:21:00.000+02:00

Bucuria apare atunci cand nici nu te astepti. Chiar si atunci cand esti pierdut intr-un univers de nonsensuri, in care nu sti cum ai ajuns, cum ai plonjat si care te schingiuieste la perete, intr-un spatiu inchis, fara usa, unde ti se spune ca nu insemni nimic pentru umanitate. Chiar daca tu crezi mereu in ea, in bucurie, ajuns acolo uiti sa te bucuri, sa razi, sa apreciezi, sa tii ochii deschisi, sa vezi in jur, sa simti in suflet. Valuri vartej vin spre tine si-ti spun ca ai pierdut sensul si ca viata are un rost ciudat, pe care nu reusesti sa-l intelegi din vina ta. La pachet vin si intrebari despre sine, de genul cine esti si incotro te indrepti si o lista neagra despre ce n-ai facut si puteai sa faci, despre ce ai primit si n-ai stiut sa apreciezi, despre cum ai pierdut timp fara sa-ti pese sau sa iei atitudine. Prin minune toate dispar cand vine bucuria, cand primesti loviturile cu calm, fara sa scormonesti intr-un rau neexplicat, fara sa lasi uratul sa te cuprinda. Bucuria mea traieste in sufletul meu zi de zi, chiar si atunci cand sunt manioasa pe ea, respira in parul meu, ma tine in brate si ma asculta la nesfarsit cand vorbesc prostii, cand gandesc in van sau cand uit de darurile mele. Mi-am promis in suflet sa nu ma mai las inchisa in camera obscura si sa nu mai las nimic sa ma chinuie, pentru ca intunericul de acolo imi fura tot, ma fura pe mine...De cand imi respect promisiunea, am din nou lin in suflet si in minte si nu ma mai tulbura zilele. Mai am de lucru la cosmaruri, care isi fac de cap in toate noptile. O sa ma gandesc mai mult la bucurie ca sa o chem in vise, sa-mi puna culori pe ele si sa mi le sufle cu zane.

Reorientare

2010-02-02T13:12:00.006+02:00

Azi este despre reorientare, asa-mi spun gandurile, astrele, planurile de pana acum; ori schimb metoda, ori schimb telul. Cum poate un om sa schimbe asa, pocnind din degete, ceea ce crede de aproape o viata ca poate face si ceea ce simte ca trebuie sa faca? Reorientare, imi tot repet in gand cuvantul, care s-a instalat ca o papusa sperietoare de ganduri bune in mintea mea. Nu pot schimba nimic la mine, nu sunt omul schimbarilor, nu acum cand m-am asezat pe gandurile mele, alea care ma definesc cel mai bine, alea care-mi vorbesc despre mine asa cum ma stiu, asa cum am fost si voi ramane mereu. Totusi, reorientarea nu se refera la a te schimba ca om, nu? Ei bine schimbarea telurilor in viata, a felului de a fi, a gandurilor, inseamna schimbarea firii.

O seara frumoasa la Music

2010-01-17T14:13:00.004+02:00

Music a zguduit aseara si a mustit de oameni. O atmosfera nebuna, frumoasa, haotica si un aer placut, familiar, cu prezente cunoscute, care mi-au amintit de serile de acum un an, in care clubul iti punea voiosie in brate la plecare si chef de mai mult. Baietii de la Publika au incantat auzul cu profesionalism(ca de fiecare data) si emotii frumoase, trimise lor de aplauzele frenetice ale oamenilor in delir deja de la primele acorduri si transformate spre ei in muzica de calitate, cantata bine si cu suflet. Multumim Publika!

Where is my music?

2010-01-06T12:09:00.002+02:00

Butonul de unde-mi dau mai tare muzica in cap s-a blocat, urechile nu mai vor sa asculte nimic din ce au ascultat, orice sunet prost ma sacaie, orice muzica ma plictiseste, nu am rabdare sa caut ceva altceva decat ceea ce ascult in mod normal si nu cred ca asta e solutia. In ultimii ani am invatat sa ascult tot felul de muzici, am descoperit sunete pe care nu le credeam posibile, sunete cu forma, cu personalitate, sunete ascutite cu nervi, sunete blande, sunete vii, sunete sterse, care par chinuite, dar care te uimesc cand ajungi sa le intelegi, iar in momentul asta simt ca am auzit de toate, desi cred ca sunt atatea altele de descoperit.

De-a lungul timpului am stat agatata de muzica ca un scai si am tinut-o aproape de mine in toate momentele mele, iar ea m-a rasplatit dandu-mi senzatii auditive conturate in amintiri, la fiecare melodie reascultata, la fiecare vers invatat si cantat involuntar, la fiecare ritm care mi-a miscat aproape incontrolabil varful piciorului. Tot muzica mi-a intarit memoria si nu stiu unde a indesat atatea cuvinte in capul meu, atatea linii melodice, pe care le tine cu incapatanare acolo schinguite si care ies victoriase la auzul unei melodii. Am trecut prin toate formele pe care le-a luat muzica in calatoria ei prin univers si am fost fidela rock-ului clasic, prietena foarte buna cu rock-ul alternativ, amica de nadejde baladelor, cunoscatoare iscusita de versuri evergreen, dansatoare de funk, atasata de ritmuri punk, novice in lumea electronica, a trance-ului, a minimal-ului, care au fost imbinarea perfecta de la polul opus ritmurilor dragi mie, si mai departe incantata de sunete noi din diferitele parti ale lumii muzicale. Si totusi, niciunul din ritmurile invatate si ascultate de-a lungul timpului nu mai reuseste sa ma miste. Ce sa insemne asta, ca mi-a furat cineva muzica sau ca am ajuns la saturatie pentru nivelul de acum si ca ma aflu in pragul unui nivel urmator, mult mai fin si mai profund al muzicii? Sper sa fie asa si mai sper ca toate aceste trairi ciudate pe care le am acum vis a vis de muzica, sa fie niste teste la care ea ma supune, pe care le voi trece cu brio si care imi vor broda relatia si prietenia cu muzica, o vor intari si imi vor oferi in schimb delectari auditive inedite. De abia astept!

In 2010, un zece cu felicitari!

2010-01-05T14:35:00.004+02:00

Iata ca am trecut si de momentul noului an, care ne-a incununat si ne-a facut sa simtim pentru cateva secunde ca mai avem o sansa, ca o luam de la capat, ca dorintele isi dau startul din punctul 1 la indeplinire si pentru asta au la dispozitie nu mai mult de 365 de zile. Unde mai pui ca de anul nou a fost si luna plina, chiar albastru de plina, iar anul in curs, care se prevesteste a fi de nota zece, are si un zece in coada, asa ca toate surlele si trambitele au voiosit in intampinarea unui moment al usilor deschise, care au pe o parte 20, iar pe cealalta 10! Totul e cu sot, totul e de bine, tot ce se prevesteste spune numai de bine, de bucurii, de schimbari in bine, de impliniri, de succes, de tot ce ne puteam imagina pana acum in sensul asta si n-am reusit sa aducem in prag de explozie a implinirii, si cate si mai cate. Pe langa toate astea, primim in dar si promisiuni de mai bine in ceea ce ne priveste buzunarul, promisiuni care se asigura ca vom alunga criza, ca vom avea mai multe locuri de munca, mai multi bani, mai multe vacante, mai multa veselie, mai mult, mai mult, mai mult, si, cine stie, poate chiar asa va fi, vorba aia e un an de nota zece in toate!

Lasand ironia la o parte, mi-am pus in gand multe pentru anul care incepe sa se desfasoare cu pasi marunti, mi-am umplut mintea de planuri, mi-am propus sa fiu mai rabdatoare, mai intelegatoare, mai lina, mai vesela decat in ultimele clipe ale lui 2009, mai vioaie, mai amuzanta, mai dansanta si mai activa, pentru ca, dincolo de toate superstitiile legate de cifra 10, simt ca anul asta o sa ma zguduie bine de tot si o sa ma arunce exact in bratele implinirii mele profesionale. Si daca tot am zis de superstitii, de ce sa nu spun ca mereu am fost suflata cu noroc de zece, am stat intr-o casa sub cifra zece, am avut carnetelul plin de zece si am vrut mereu sa fiu un om de nota zece; sper ca mi-a si iesit pe ici, pe colo! Asadar, in anul care se vrea a fi de nota zece, ma alatur cu planuri de zece, pentru impliniri demne de rosul pe care ti-l da zecele in suflet, ca ala de la scoala, cu felicitari! So long!

Arta de a face arta

2009-12-30T16:09:00.004+02:00

Unii fac arta punandu-i pe altii sa asculte linistea, altii construiesc vise, altii le indeplinesc, unii aduna note muzicale, pe care le pun pe trairi si dau o forma simtirilor si frumusetilor vietii lor, altii fac forme in piatra, unii scriu, altii isi consemneaza experienta in carti, lasand-o mostenire omenirii, unii incanta urechi dorinice de muzica, cu sunete clipocinde si revigorante, altii deseneaza felul in care vad ei lumea, unii construiesc culori, unii danseaza, altii isi canta fericirea, unii alearga incontinuu catre necunoscut, altii se cuibaresc in atelier si-si cauta exprimarea artistica pentru a se defini prin ea ca oameni, ca artisti, unii se joaca cu fluturi si nu stiu ce inseamna arta pentru ei, altii aduna ani la randul obiecte si-si transforma viata intr-o instalatie, unii stau in spatele usii, asteptand sa-i loveasca curajul sa se exprime, altii isi cauta necontenit drumul, crezand fara ezitare in el, unii vor sa-si puna amprenta artistica pe tot ce ating, altii se transpun intr-o opera proprie, pe care o tin departe de omenire; chiar daca suntem unii sau altii, cu totii vom lasa ceva in urma, care sa ne reprezinte intr-o forma artistica, atat timp cat intelegem arta in toate formele pe care le ia. Printre unii si altii, eu incerc sa pun in cuvinte tot ce traiesc si vreau sa las mai departe povesti in care sa pun bucurie, fantastic si mult soare, pentru ca mainile mele au fost inzestrate cu cuvinte, chiar daca asta nu se defineste ca arta, iar tu vei pune in sunet tot ce inseamna muzica pentru tine si-l vei reinventa, iar asta pentru mine este ceva ce depaseste arta!

2009

2009-12-26T03:43:00.005+02:00

Un an pe care-l credeam prosper, cu mult noroc, pentru ca e cu 9 in coada si pentru ca parea sa-mi promita la inceput multi noua fericiti, si totusi...tot ce a insemnat o data noroc pentru mine in jurul cifrei 9, cifra care ma impodobeste ca spirit, anul asta m-a dezamagit, pentru ca mi-a dat trairi ciudate din punct de vedere profesional, dezamagiri, tot in planul amintit, usi ferecate si intrebari fara raspuns. Profesional, imi propusesem multe pentru anul care a trecut, dar se pare ca usile s-au inchis. Nu-i nimic, imi zic dupa fiecare incercare de reusita pierduta, urmeaza cu succes 2010! Nu mai am timp de pierdut cu nimic, nici macar cu mine. Pe langa partea pur numerologica si semnificatiile aferente, am avut un an 2009 asa cum nu mi l-am imaginat a fi pe alt plan. M-am incarcat sufleteste mai mult decat mi-as fi imaginat, mi-am hranit spiritul in anul 2009 asa cum n-as fi visat sa-l hranesc vreodata, am invatat sa traiesc in doi, sa ma joc mai mult, sa fiu copil si pe dinafara, nu numai in suflet, sa plang din nou, ca atunci cand eram mica, sa ma bucur, sa ma trezesc zambind, cu zambetul iubitului meu alaturi, sa prind fluturasi in suflet si sa-i suflu cu bucuria mea, sa dansez de bucurie, sa topai, sa ma alint, sa iubesc infinit, sa ma dedic intru totul omului pe care-l iubesc si atunci vin si-mi zic ca e anul cel mai castigat pentru mine, din punct de vedere sentimental, iar asta anuleaza tot ce nu s-a adunat in partea profesionala. E adevarat ca mi-a si placut sa traiesc flower power, sa visez, sa zburd, sa-mi iau pranzul picnic in parc, sa ma plimb, sa ascult broscute, sa stau ore in sir in bratele iubitului meu, sa ma bucur zi de zi de bucuria pe care o primeam in par, in palma, pe buze dimineata, in stomac la fiecare atingere, in suflet la fiecare imbratisare, in gand la fiecare privire, in mine toata, bucuria care m-a intregit de-adevaratelea:)!

Un 2009 minunat sufleteste, catastrofal profesional, plin de intelesuri pentru eul meu, plin de cunoastere extrasenzoriala, plin de impliniri, duios si cald, care se incheie putin amar, dar care-mi prevesteste un 2010 excelent si pe celalalt plan.

Pentru 2010 va doresc macar jumatate dintr-un 2009 sufletesc! La multi ani!

Iarna britanica deplina

2009-12-23T00:55:00.005+02:00

M-am inselat in privinta ninsorilor londoneze, care se pare ca s-au straduit sa impresioneze si au dat lovitura in urma cu o zi. A nins ca in povesti, a fost un frig siberian, un vant taios care iti crapa pielea obrajilor, si totusi o frumusete cum numai la mine acasa am vazut. Trebuie sa recunosc insa ca ninsoarea care m-a invaluit m-a uimit de-a dreptul, cu atat mai mult cu cat momentul in care s-a pornit m-a prins exact pe apa, pe Tamisa. Eram pe Millenium Bridge, podul care face legatura intre Saint Paul's si Tate Modern si am fost inconjurata de fulgi de nea jucausi, care iti intrau peste tot, intre gat si fular, in manusi, in ochi, in urechi, in par, in cizme, peste tot. Londonezii se uitau la fulgi ca la extraterestrii, uimiti de spectacol, dar si socati de viteza si de jocul lor prin aer. Mie mi-a placut teribil, chiar daca am stat uda la picioare cateva ore, pentru ca am simtit pe deplin ca a venit iarna. Dupa spectacolul ninsorii am intrat la un concert al corului de la catedrala si am retrait starea de oboseala placuta, pe care o aveam in copilarie, cand veneam de la sanie. In concluzie, ziua in care mi-a placut Londra a fost cea in care Londra a primit ninsoare, chiar daca incepuse urat si n-a dat niciun semn de apropiere a iernii, tocmai pentru ca a introdus-o ca pe o adevarata craiasa in peisaj, care m-a facut sa simt anotimpul alb in adevarata lui spendoare.Totusi, nu pot sa ma abtin sa nu spun cat de fericita as fi putut sa fiu daca traiam ninsoarea de mai sus la Paris, dar poate ma prinde iarna si pe acolo in viitorul apropiat.

Parculet japonez

2009-12-22T01:38:00.000+02:00

Micutul parc japonez din interiorul Holland Park este o adevarat delectare oculara. Prima impresie pe care mi-a lasat-o a fost ca sunt la o gradina zoologica fara garduri. Am vazut aici la un pas de mine, pauni imperiali, invaluiti in culori puternice, vii, de o frumusete incredibila, alaturi de consoartele lor paunitele, acoperite de un gri fad, dar foarte delicate, multe pasari colorate in verde crud, galben, rosu, violet, care-ti construiau o paleta vie mobila, a carei forma se schimba la fiecare modificare a directiei zborului si care iti conturau impresia prezentei intr-o tara exotica, cu diferenta ca temperatura era cu mult sub zero grade. Totul era special in parculetul din mijlocul Londrei; porumbeii erau infoiati, grasuni, tantosi si ignoranti, de dimensiuni impresionante, ratele foarte rautacioase, intr-o vesnica lupta pentru suprematie, fireste ca intre ele, pestii colorati si foarte jucausi sub pojghita mini-lacului din parc, care avea temperaturi cu multe grade sub zero. Insa uimirea si frumusetea parcului, s-a adunat veveritele zburdalnice. Zecile de Pif si Dale alearga incontinuu in parculetul japonez exotic, sunt foarte prietenoase, se uita uimite la tine, se catara pe picior, pe umar, in poale, cand stai cuminte pe banca, apar la orice sunet pe care il scoti de parca ar sti ca pe ele le strigi, se gudura la fiecare cuvant pe care-l trimiti dragalas spre ele, stau in deriva, chiar daca se catara pe tine, mereu in alerta si cu ochii in patru ca sa-si vada dinainte locul prin care o vor zbughi daca ceva nu merge bine, se ridica curioase pe labutele din spate si te privesc cu capul intr-o parte, oferind un spectacol inedit, in simpla lor goana dupa mancare. Am mai vazut aici plante de un verde impresionant in mijlocul iernii, pasarele mici si prietenoase, care ti se aseaza pe umar si multe alte minuni ale naturii. Ar fi atat de multe de descris despre parcurile londoneze, dar sunt pur si simplu impresionata de cel in discutie, care chiar daca e in centrul Londrei si are dimensiuni reduse comparativ cu imperialele parcuri din metropola britanica, se situeaza cu mult peste ele.

Alta viziune asupra Londrei

2009-12-20T18:08:00.003+02:00

Incerc sa ma imprietenesc cu metropola britanica si sa o aduc intr-un punct in care sa o vad, sa-i vad frumusetea si sa-i arat ca-i respect cultura. Mi-am propus chiar sa-i fac un album de imagini inedite, prin care sa-i arat recunostinta, dar asa cum o vad eu. Vreau sa descopar Londra salbatica, Londra strazilor, underground-ul britanic, cimitirele, garile londoneze, la care sa adaug luminile zilei, culorile pe care numai aici soarele le construieste si sa conturez un tablou al viziunii mele asupra Londrei, ca un fel de tribute to, pentru ca trebuie sa recunosc ca merita si ca m-a primit de fiecare data cu bratele deschise. E drept ca m-a invaluit ulterior in gheata si in vant, ca m-a izbit cu suierul ei taios, dar si caldura in care ma coplesea dupa, fie in muzeu, fie intr-un magazin, fie intr-o casa, era mai mult decat o incalzire fizica. Ma atasez de ea, incet incet, dar n-as putea sa-i fiu locuitoare, poate doar vecina, undeva in Franta:). N-as putea sa traiesc aici pentru ca n-as sti sa respect un sistem de reguli atat de strict, pentru ca m-as rataci, pentru ca mi-as da salariul pe transport si chirie, daca as fi asa de norocoasa sa am o leafa atat de mare, pentru ca nu-mi plac britanicii, pentru ca nu pot sa fiu de acord cu neatentia lor fata de igiena, pentru ca ii respect mai mult pe francezi, si din multe alte motive. Vizite da, pot sa-i fac, dar nu pe perioade lungi, pentru ca ma supune unor teste si unor conditii greu de suportat. Pana data viitoare, poate capat mai multa forta sa-i fac fata Londrei si poate reusesc sa o las sa-mi devina amica.

Ninsoarea adevarata

2009-12-17T21:42:00.002+02:00

Ninsorile rahitice din Londra m-au facut sa zambesc ironic si m-au dus cu gandul la ninsorile puternice si placute din Brasov. Mi-a fost dor atunci de casa, de iarna din Brasov, de obiceiurile de decembrie, de luminile orasului poveste, de frigul care intra peste tot, dar care te bucura cand se intalnea cu caldura, de scartaitul zapezii sub bocanci, de nametii uriasi de pe marginile drumurilor, de fulgii bogati care dansau necontenit in aer, de fumul din hornuri care iesea in forme jucause, de zumzetul de pe strazi, de patine, de toata copilaria mea la munte, care era puternic legata de iarna si mi-am zis: ce pacat ca nu stiti ce e aia ninsoare!

Despre rabdare

2009-12-17T21:35:00.003+02:00

Intotdeauna am avut probleme cu rabdarea. Din pacate nu sunt un om al rabdarii si nu reusesc sa ajung intr-un punct in care sa inteleg cum e sa ai rabdare. Experientele la care m-a supus viata m-au incercat si cu rabdare si, din fericire pentru mine, am reusit sa le fac fata, in consecinta sa-i fac fata si rabdarii, dar pe termen scurt. In momentul de fata pot sa spun cu incredere ca nu pot sa am rabdare sa am rabdare. Nu pot sa stau la o coada fara sa batai, nu pot sa stau intr-un singur loc pentru un timp, nu pot sa am rabdare. Am invatat in schimb sa fiu rabdatoare cu oamenii, sa am rabdare cu ei, in toate formele ei, dar doar in ceea ce-i priveste, in rest nu stiu sa invat ce inseamna rabdare.

Despre relatia mea cu Londra

2009-12-16T02:46:00.005+02:00

Londra m-a asteptat neschimbata dupa un an de zile, cel putin la exterior, si imi tot da tarcoale cu o propunere de prietenie. Nu ma pot uita urat la ea, pentru ca are lumini care transmit trasariri, pentru ca mi-a daruit deja un manunchi de amintiri de pe vremea cand i-am facut prima vizita, pentru ca e curata si ingrijita si isi educa locuitorii cu mult bun-simt, pentru ca mi-a imbogatit cunostintele culturale, mi-a desfatat privirea cu expozitii inedite, pentru ca mi-a presarat in minte artisti geniali, despre care n-as fi auzit daca nu as fi fost aici, pentru ca mi-a colorat vestimentatia, pentru ca imi da lectii de cultura incontinuu, pentru ca ma invata sa am rabdare, pentru ca are grija de sanatatea mea, pentru ca ma ajuta sa-mi croiesc mai bine drumul prin ambitia pe care mi-o da prin tot ceea ce-mi arata, pentru ca imi da idei, pentru ca lista ar putea ajunge la sute de alte lucurui care mi-au fost benefice de cand am cunoscut-o, si totusi nu-i pot fi prietena. Tocmai pentru ca evit sa-i daruiesc prietenia si zambetul meu, ma sicaneaza si-mi tranteste seara un vant rece pe fata, ma cutremura cu vuietul ei, imi da soare cu taraita, ma strapunge cu dorul de casa, imi strica planuri, imi aminteste ca prima data cand ne-am cunoscut m-a facut sa sufar de dor(nu al ei, sic!), si nu ma lasa sa ma bucur de toate frumusetile ei prin multiplele piedici pe care mi le pune. Acum vrea sa ma tina cu forta in bratele ei si s-a aliat cu British Airways, care fac o greva de toata frumusetea fix in perioada in care eu ar trebui sa spun la revedere Londra. Nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca eu sunt deja into Paris, pentru care am o admiratie si un respect care nu-mi lasa loc de altele.

Simplitate

2009-12-16T02:32:00.004+02:00

Imi place simplitatea in orice, in oameni, in atitudine, in alegeri, in vestimentatie, in fapte; problema este ca simplitatea pe care o apreciez trebuie sa aiba arta si caracter, daca intelegeti ce vreau sa spun. Sunt un consumator de simplitate in toate nuantele ei, mai putin al simplitatii care te face comun, iti sterge din culori si te amesteca intr-o multime pala. Ca sa ma fac inteleasa, vin sa explic ce inteleg eu prin simplitate. Ei bine, simplitatea reprezinta modestie, bun-simt, rapiditate in gandire si in actiune, tratarea actiunilor ca atare, a obiectelor si a folosirii lor asa cum sunt ele percepute, a faptelor, a consecintelor acestora in aceeasi maniera, intr-un cuvant evitarea complicarii unor lucruri, fapte, atitudini, vestimentatii, gesturi, grimase, zambete, lesne de inteles.

Posibil sa nu fiu destul de explicita pentru ca felul meu de a interpreta simplitatea poate parea atipic, dar daca stati sa va ganditi mai bine si sa cititi cu atentie ceea ce incerc sa exprim, o sa vi se para logica expresia pe care o dau simplitatii si o sa va apropiati de interpretarea simpla pe care o dau simplitatii.

Ziduri de neputinta

2009-12-13T16:59:00.004+02:00

Dupa un timp in care ajungi sa crezi in ceva si sa-ti faci din asta un scop de indeplinit, dupa lupta pe care o depui pentru a ajunge acolo unde te vezi, ajungi in pragul in care o privire inapoi te arata exact in momentul intial fara o satisfacerea creativa in suflet. Atunci incepi sa te complaci in ideea ca se va intampla intr-o zi, ca nu e pierdut, dar, din pacate, ziua respectiva nu mai rasare. Cand intelegi asta incepi sa fii mai dur cu tine, sa depui mai mult efort in indeplinirea doleantelor creative din tine, sa capeti mai multa seriozitate, dar si sa te izolezi si sa te inraiesti. Accepti ca nu sunt acceptate anumite concepte, dar te nemultumeste exteriorul care nu accepta nimic si atunci vii si iti spui: pentru ce?... si...renunti, nu sa crezi in visul tau, ci sa mai faci ceva in privinta asta, sa te mai lupti, pentru ca ajungi sa crezi ca pierzi sensul si sa te pierzi in conditii de indeplinire. Intr-un final propria conditie e intiparita intr-un zid al neputintei care se incapataneaza sa se inalte in fata ochilor tai. Tragismul unui destin impiedicat sa se exprime in formele artistice cu care a fost inzestrat nu este singular, iar cel mai grav este faptul ca la noi in tara se aplica parca numai in aceasta directie.

Trucaj electoral

2009-11-27T12:33:00.004+02:00

Am tot spus ca nu ma pasioneaza nimic legat de politica, dar in cazul de fata nu ma pot abtine sa nu comentez, in calitate de simplu cetatean al tarii. Jocurile politice intretinute de moguli au ajuns prea departe, iar acuzatiile care se aduc sunt mai mult decat grave si nu au un suport care sa le ateste veridicitatea, dupa parerea mea. Postul de presedinte este mult ravnit de multi magnati care si-au ales niste marionete pe care le tot trimit in inaintare la declaratii de tot felul. In sfarsit, ultima gaselnita care vrea sa-l incrimineze pe Traian Basescu si care are ca scop final desfiintarea imaginii omului Basescu in fata natiunii este cea mai joasnica acuzatie pe care am auzit-o pana acum. Si-au aruncat sageti acide si amare unii in altii pe tot parcursul campaniei electorale, s-au adus tot felul de acuzatii, s-au scos dosare la periat si multe altele, dar de data asta s-a lovit urat si fara forma. Ceea ce nu inteleg cei care declara ca fac o campanie onesta si ca vor sa schimbe in bine tara asta, este faptul ca jocurile murdare scot la iveala o alta fata a lor, care nu e demna sa fie una de presedinte al unei tari. Nu cunosc detalii, nu ma intereseaza, ma dezgusta in schimb mizeria pe care o fac unii si faptul ca incearca cu orice pret sa desfiinteze un om, inainte de toate. Banuiesc ca ati vazut cu totii ce acuzatii grave i se aduc lui Traian Basescu, despre asta vorbesc. Multi cei care constientizeaza tot ce se intampla, putini cei care iau atitudine. Eu una nu cred asa ceva, am si gasit un filmulet pe youtube in care se vede clar ca imaginile care incearca sa-l desfiinteze pe Basescu sunt trucate, pe care-l puteti vedea aici. Urat domnilor sa recurgeti la metode atat de josnice, urat sa nu mizati pe respect fata de sine si fata de omul de langa voi.

Acestea fiind spuse, ma pronunt pro-Basescu in situatia data si ii acord votul meu, pentru ca prefer un om care e onest si duce o campanie corecta, decat alti oameni care s-au aliat cu acuzatii, trambite si acorduri impotriva celui care ocupa pozitia de pe care ei ar putea dicta altfel lucrurile, in bine cica. In sfarsit, mergeti pe 6 decembrie la vot si ganditi-va bine de cine vreti sa fiti condusi. Sper ca toate aceste atacuri sa aiba efect invers asupra oamenilor si mai sper sa se vada jocurile din spatele lor. Nu sunt o sustinatoare a lui Basescu, repet, dar sustin omenia si bunul simt, si sper ca multi romani vor lua atitudine si vor proceda asa cum este mai bine.

Lumea ideala

2009-11-25T13:24:00.004+02:00

Fiecare primeste ceea ce merita in viata si pe masura eforturilor depuse. Daca esti onest si ai bun simt, tot ceea ce faci va reflecta felul tau de a fi, care se va vedea/simti si in ceea ce vei primi. Dorintele vor fi curate ca tine, iar indeplinirea lor la fel de limpede si de deplina. Daca urmasesti doar sa castigi, orice, oricum, oricat, no matter what, probabil ca vei castiga, dar vei pierde la fel de repede mai mult decat ai avut, fara sa intelegi ce s-a intamplat de fapt. Nu incerc sa dau povete despre cum sa te comporti in viata, nici vorba, apreciez ce e de apreciat si ce-mi spune mie simtul de bine despre oameni. Vorbesc despre asta pentru ca am vazut pe oameni in jurul meu efecte directe ale comportamentului precar fata de ei, de cei din jur, de situatii delicate, etc. Nu e corect sa fii egoist, nesabuit, uracios, rautacios, dintr-un simplu motiv, totul se intoarce impotriva ta la un moment dat. Eu traiesc in lumea ideala a iubirii, a artei, unde totul e frumos, simplu, corect si unde oamenii nu gresesc, nu fac rau si nu sufera.

Jocuri politice

2009-11-23T18:10:00.000+02:00

Nu cunosc in amanunt motivele din cauza carora sute de romani nu si-au putut exercita dreptul la vot, le stiu doar pe cele de suprafata, de care m-am lovit si eu; totusi, pot sa deduc ca la mijloc stau anumite interese si ca in cele din urma vorbim despre niste jocuri politice. Desi m-am hotarat cu o zi inainte sa votez, n-am reusit sa o fac, eu si multi alti romani, din motive stupide cum ar fi: numarul mic de sectii speciale, cozile interminabile, care au rupt ore din timpul celor care au venit sa-si exercite un drept, unii dintre ei nereusind sa voteze chiar si dupa 2 ore de stat la coada, organizarea anapoda si multe altele. In doua momente ale zilei, la doua sectii diferite, coada era de cel putin 250 de persoane, situatie mentinuta pe tot parcursul zilei la sectiile de votare speciale. Mai grav este ca situatia a fost similara in majoritatea oraselor din tara, in cazul sectiilor speciale, dar si in cazul celor din strainatate, unde din mii de romani, doar cateva sute au reusit sa voteze. Bun, asta legat de sectiile de votare. In ceea ce priveste exit poll-urile realizate pentru televiziunile comerciale, ale caror rezultate estimative au venit fix la ora 21, ora la care sectiiile de votare se inchideau, acestea au avut alt scop. Nu era mai corect fata de toata lumea sa fie prezentate rezultate de la BEC, pe masura ce puteau fi date? Estimarile induc in eroare si ascund intentii de anulare voita a unor dorinte; cel putin asa vad eu lucrurile. Cum pot fi atat de aproape de adevar niste sondaje si cum pot ele sa reflecte rezultatete oficiale ca in oglinda? Ei bine misterioasa tara, misterioase caile ei de conducere si misterios felul in care romanii se lasa pacaliti. Din punctul meu de vedere alegerile au fost fraudate prin simplul fapt ca nu au fost lasati atatia oameni sa-si exercite dreptul, cu atat mai mult cu cat cei care nu au apucat sa voteze sunt tineri, care s-ar fi orientat catre liberalism, ceea ce n-ar f fost tocmai bine, nu?

Marea dezbatere

2009-11-20T19:04:00.008+02:00

Marea dezbatere politica i-a pus in fata pe cei trei candidati favoriti in lupta pentru scaunul de presedinte al tarii. Am urmarit indeaproape declaratiile si parerile candidatilor si iata ce a iesit:

Geoana crede cu tarie ca el este cel mai potrivit pentru functia de presedinte, ca urmatorii ani vor trebui sa-i aduca pe romani in fata unui proiect national, pe care domnia sa il are in mana si-l va preda Guvernului si Parlamentului pe care le va forma, va fi un presedinte drept si bun, civilizat si promite ca daca va avea increderea alegatorilor, va ramana cu picioarele pe pamant.

Crin Antonescu vrea sa fie presedinte pentru ca trebuie, pentru ca acesta este adevarul. Nu are obligatii fata de nimeni, care s-ar putea plati din functia de presedinte. Domnia sa apeleaza direct la sentimente, aducand in discutie revolutia de la 89, in care numerosi romani si-au dat viata pentru o libertatea prea scump platita, care nu a adus modificari. Despre cariera sa, Antonescu spune ca a fost construita pe principii si valori si nu vrea un varf in cariera prin functie. Sustine ca e un om normal si ca asa va ramane. Ataca direct si propune sa se spuna adevarul, sa se renunte la conturarea planurilor. " Adevarul este ca exista moguli folositi dupa conjuncturi, ca grupul de interlopi anihileaza justitia, ca sanatatea oamenilor este in pericol. Exista mii de planuri pe hartie si mai nimic in realitate. Un presedinte are nevoie de idei si mai presus de toate de caracter". Dupa parearea domniei sale Romania este condusa de aceiasi oameni politici.

Urmeaza si domnul Basescu, care incepe prin a multumi romanilor pentru sustinerea din acest mandat. Basescu recunoaste ca mandatul domniei sale a avut realizari, dar si neampliniri, greseli, care n-au fost intentionate si care n-au avut ca scop creearea de inconveniente romanilor. Se simte inca responsabil pentru functia pe care o detine si spune ca si-a pus toata forta in promisiunile din 2004, facand o scurta istorisire la marile impliniri din mandatul de conducere: aderarea la Nato, infiintarea Agentiei de Integritate, desemnarea unui procuror impartial pentru lupta impotriva coruptiei, inlaturarea influentei asupra procurorilor, votul uninominal, summit-ul NATO, etc. Baseascu spune ca nu a facut compromisuri cu nimeni, care sa-l faca sa para neloial.

Dupa prima etapa, de raspundere la intrebarea "de ce vreti sa fiti presedinte?", urmeaza etapa dialogului fata in fata; primii doi sunt Antonescu si Geoana. Din pacate, ceea ce a urmat a fost un balci total, in care cei care vor sa ne conduca s-au comportat ca niste pusti ofticati ca li s-a furat mingea din teren. Din pacate n-am reusit sa urmaresc pana la capat dezbaterea, si chiar daca as fi facut-o, n-as mai fi avut rabdare si nervi sa consemnez aceleasi promisiuni desarte insotite de un comportament greu de crezut si de urmarit, cu atat mai mult cu cat vine de la oamenii care se vor a fi exemplu pentru o tara intreaga. Concluzia mea e simpla: ma duc sa votez si o sa votez cum trebuie, liberalismul m-a convins.

Marionete

2009-11-18T22:35:00.008+02:00

Mi-am dat seama ca nu rezist sa ma uit mai mult de 30 de minute la televizor in general, iar in perioada campaniei electorale, nu rezist nici macar 10 min. Ma depaseste toata ipocrizia vanduta romanilor care inca mai cred intr-o schimbare, ma dezgusta promisiunile desarte, ma intriga felul in care se "ghiontesc" intre ei si isi arunca afirmatii dureroase, care au ca scop ingroparea celuilalt si ridicarea acuzatorului in ochii privitorului; una peste alta ma scoate din minti asa-zisa campanie electorala, bazata pe alte minciuni si pe alte solutii de scoatere a tarii din groapa, care se dovedesc a fi niste vise desarte dupa un razboi neconsumat. Sa fim seriosi, nu in mainile unui presedinte sta asta si chiar si asa, nu se pot schimba 20 de ani de nereguli in 5 ani de mandat. Pe cine sa alegi din cine? In concluzie, nu ma duc la vot, n-am cu cine sa votez.

Caietul de idei

2009-11-11T23:06:00.005+02:00

Fiecare om are o sectiune speciala in minte, in care isi plaseaza ideile de peste zi. Ideile curg in valuri peste imaginatia unui om caruia ii place sa gandeasca si devin tot mai interesante, dar ajung intr-un fel de recycle bin de unde nu mai pot fi recuperate, pentru ca sunt cel mai perisabil lucru existent, in opinia mea. Ma numar printre cei cu multe idei, care ajung chiar in stadiul de plan la nivel mintal, dar care se scurg pe apa Sambetei in momentul in care alte idei vin peste ele. Omul care m-a invatat sa scriu m-a sfatuit sa-mi fac un jurnal de idei, un caiet in care sa notez tot ce-mi trece prin cap; mi s-a parut cam complicat la vremea respectiva, cu atat mai mult cu cat nu as fi avut sorti de izbanda pentru ca m-as fi pierdut in propriile mele idei, intr-o lipsa de organizare interioara. Tocmai pentru ca suntem tinta unui amalgam de idei, avem si capacitatea "magnifica" sa le uitam chiar instant, motiv pentru care scrierea lor devine o necesitate pentru cei care vor sa-si puna in practica minunatele idei. Acum m-am decis sa le scriu, sa scriu tot ce vreau sa fac, gandesc sa fac, mi-ar placea sa fac, visez sa fac si sa le recitesc din cand in cand, poate imi apar la orizont si posibilitati de promovare a lor la stadiul de plan in functiune. Una dintre ideile care insista sa ma poarte cu gandul la ea cel mai des este legata de un format inedit pentru o revista. Daca mi-as fi randuit gandurile la momentul oportun, probabil ca revista mult dorita ar fi avut mai multe sanse sa fie in momentul asta pe piata.

Si pentru ca tot veni vorba, voi ce idei neampartasite aveti?

Seara Gorillaz sau nu?

2009-11-10T14:06:00.002+02:00

Sambata a fost seara in care bucurestenii s-au adunat in numar destul de mare la Polivalenta, sa-i vada pe Gorillaz. Din fericire n-am fost acolo. Zic din fericire, desi mi-as fi dorit tare mult sa vad o reprezentatie live marca Gorillaz, pentru ca zecile de pareri de dupa pe care le-am auzit nu au fost tocmai bune. Nu numai ca nu au fost multumiti de asa-zis prestatia Gorillaz, dar au si fost indusi in eroare. Se vehiculeaza ca n-ar fi fost ei si ca si-au trimis DJ sa puna piese de-ale lor gata mixate, ceea ce s-a si intamplat. Eu stiu din surse sigure, pe care din pacate nu pot sa le mentionez, ca n-au fost ei in spatele panzei. As completa cu mustrari la adresa lor, a mai marilor Gorillaz, cu batai in obraz pentru organizatori si cu o sugestie pentru ambele directii: puteati sa trimiteti macar hologramele si sa anuntati ca va fi o seara Gorillaz si nu o reprezentatie cum se cade. Dar nu stiu de ce ma mai mira Romania noastra draga, unde totul este posibil.

Later edit: am tot citit impresii despre concertul Gorillaz si nu mare mi-a fost mirarea sa descopar ca a fost intr-adevar o mare inducere in eroare, de care oamenii si-ar fi putut da seama dupa pretul mic al biletului, dupa pozitionarea trupei pe afis, dupa cele doua cuvinte atasate numelui trupei, Sound System, pe care daca le-ar fi cautat pe net ar fi gasit ca: "Gorillaz Sound System is a band made of DJ's (Rosie Wilson tours with them) promoted by Gorillaz, playing some mixes including Gorillaz songs"(Gil). Comentariile le-am gasit pe metropotam.ro, iar aici am gasit toate informatiile pe care ar fi trebuit sa le dea organizatorii inainte de concert. No for other questions...

my mihaela day

2009-11-09T12:41:00.004+02:00

Ziua de ieri mi-a fost suflata cu bucurie. M-am sarbatorit pentru prima data ca Mihaela si am primit in dar o zi plina de emotii, date de mici surprize pline de dragoste, facute de iubitul meu.
Multumesc!

Noaptea teatrului-"Un cuplu ciudat"

2009-10-30T15:54:00.003+02:00

Teatrele cu renume din Capitala si-au tinut usile larg deschise miercuri seara, oferind bucurestenilor spectacole gratuite. Din multitudinea de piese aflate in "meniul" noptii teatrale am ales sa revad o comedie in care joaca o prietena de-ale mele, Andreea Samson, actrita la Teatrul de Comedie. Piesa se numeste " Un cuplu ciudat"(Neil Simon), iar din distributie merita mentionati Mirela Zeta, Andreea Gramosteanu, Ioana Barbu, Florin Lazarescu si Catalin Babliuc. Desi am mai vazut piesa acum un an si jumatate, am simtit nevoia sa o revad, sa vad daca are acelasi efect tonic asupra mea. Ei bine, nu numai ca am ras mai copios decat prima data, dar am fost si mai placut surprinsa de jocul actoricesc, pe care de data asta l-am urmarit cu mai multa atentie. Actori tineri, plini de vitalitate, inzestrati cu talent, a caror sclipire din ochi, care spune despre multumirea lor sufleteasca si despre pasiunea cu care isi contureaza "meseria" artistica, te face sa ii aplauzi pana simti ca nu mai poti. Publicul a explodat in rafale de ras si a culminat cu ropote de aplauze. Fiind o seara cu intrare libera, fireste ca a "gazduit" si ceva specimene care nu prea stiu cum sta treaba cu un spectacol de teatru. Mare mi-a fost uimirea insa sa-i vad potoliti, razand cu pofta, aplaudand haotic si totusi stampilati in frunte cu lipsa unor ani de acasa. Una peste alta, piesa merita vazuta si o recomand cu toata caldura. Se joaca in teatrul din mansarda barului "La scena", iar pe site-ul acestuia puteti gasi datele spectacolelor.
N-am sa dau vreun detaliu despre subiectul piesei, in ideea ca va trezeste interesul oricum. Asadar, mergeti cu toata increderea si mai vorbim dupa!

Hartii fara valoare

2009-10-30T15:25:00.004+02:00

Banii cumpara bani la randul lor si aduc pierderi de natura spirituala. Este uimitor cum oamenii se lasa prinsi in jocul lor si devin obsedati de castig, oricum, din orice, numai bani sa fie. N-am urmarit niciodata sa am castiguri colosale in bani si am preferat, in lumea mea ideala, sa castig atat cat imi trebuie. Banii rapesc sentimente, respectul de sine, contactul cu pamantul, invadeaza cu stare de euforie data de sume cu multe zero-uri, care lasa in urma lor goluri greu de umplut. Nu sunt ipocrita sa spun ca nu am nevoie de confortul dat de hartiile cu pret, dar bunastarea mea se incadreaza in limitele strictului necesar. Din acest motiv, ma nelinisteste felul in care oamenii se lasa condusi de hartii, care in final nu au nicio valoare.

Protest

2009-10-29T17:56:00.001+02:00

Protestez, protestez impotriva tancurilor si a dezvoltarii constructiei acestora, impotriva violentei in familie si impotriva celor care omoara animale.

Romania cea de toate zilele

2009-10-21T14:14:00.006+03:00

Romania a ajuns sa nu ma mai surprinda cu nimic, chiar cu absolut nimic si cred ca nu sunt singura ramasa neatinsa de toate cele care "construiesc" ceea ce se mai numeste inca tara. Nu vrea sa adopt un ton grav, pentru ca nu ma prinde si nici n-ar avea vreun efect, vreau doar sa ma manifest intr-un fel, chiar si asa fara ecou. Am consumat ani de energie agitandu-ma pentru nedreptatile care mi se infatisau din intamplare, enervandu-ma pe sistem, varsand mii de cuvinte dulci peste numeroase nume, institutii, etc, toate fara prisos. E adevarat ca n-am facut nimic la scara mare, ca n-am avut scara atat de mare ca sa urc si sa ma fac auzita, dar nici la scara mica nemultumirile n-au reusit sa aiba vreun efect. In ultima vreme insa nu ma mai abtin sa tavalesc in noroi orice mi se pare nedrept in momentul oportun si ma manifest chiar daca stiu ca e in zadar. Ce-mi doresc tot mai mult este sa schimb cat mai repede tara cu una civilizata, cu bun-simt in toate si in tot, cu liniste si dreptate. Ca mine multi cei care isi doresc schimbarea de peisaj si linistirea vietii, putini cei carora sa le pese insa. Ce daca nu avem un guvern "cumsecade", care sa scoata macar capul Romaniei din mlastina crizei, ce daca atunci cand "tara arde", politicienii se gandesc cum sa se afunde intre ei mai adanc, in loc sa se "imprieteneasca" intru salvarea unei tari peste care s-a asezat o tripla criza, ce daca medicii acum fara un ministru iau decizii razbunatoare despre viata sau moarte, lasand pacientii intr-un maldar de dureri pentru care calmarea ar fi revendicarea unor drepturi cerute si neandeplinite, ce daca ei, politicienii, isi vad in continuare de campanii electorale, de conceperea unor mesaje cat mai credibile, care sa-i ajute sa preia conducerea, pentru ca apoi sa se culce pe o ureche in comodul scaun al sefiei, ce daca au incercat cu totii intr-o majoritate politica rar posibila sa-l incolteasca pe Basescu si nimeni nu vede jocul santajist din spatele majoritatii existente doar pe sticla pentru popor, ce daca actualul presedinte are asii in maneca pentru fiecare atac care i se pregateste si mentine la conducere un Guvern construit de domnia sa? Nimanui nu-i mai pasa. Se mai fac cateva greve, fara efect, se mai trezeste cate unul sa ia atitudine, se mai plang unii altii, prea putini insa, iar marea majoritate a ales sa se cufunde in tacere si in indiferenta. Nu ne mai pasa nimic. Romania este intr-un impas grav, deja se spune, timid insa, ca nu mai sunt bani de salarii, de pensii, ca nu se mai primesc bani de la UE, ca nu mai avem aia, cealalta, deja ne asalteaza scumpirile si nimeni nu misca un deget pentru asta. Haosul de peste tot pare sa ia amploare in tot mai multe directii. Nimic nu se mai face cu constiinta, cu simtul raspunderii, al dreptatii, cu bun-simt. Si pentru ca nu spun nimic nou o sa ma opresc aici, inainte sa plictisec pentru ca aleg sa vorbesc despre ce nu se vorbeste...

Cacialma in politica

2009-10-13T15:43:00.002+03:00

Tot romanul si-a atintit ochii pe televizor in asteptarea unei solutii pentru situatia de criza politica de la noi din tara. Rezultatele? O motiune de cenzura marca PNL, sustinuta de UDMR si de PSD reuseste sa darame pentru prima data in douazeci de ani Guvernul tarii, sub conducerea lui Emil Boc. Nimic nou pana aici. Spectacolul de cacialma de abia acum incepe. Presedintele a convocat partidele la intalniri fixe la Cotroceni, intalniri in care reprezentantii formatiunilor politice isi vor expune preferintele pentru guvernul provizoriu al Romaniei si solutiile pentru o alegere cat mai potrivita. Inainte de intalniri, presedintele loveste subtil in conferinta sustinuta la Cotroceni, sustinadu-l pe Boc, chiar felicitandu-l si spunand ca in momentul de fata niciun partid nu detine majoritatea in Parlament, motiv pentru care el va lua decizia cea mai apropiata de cerintele Constitutiei tarii. Si asa mai departe….ce m-a intrigat a fost felul perfid in care oamenii se joaca de-a politica la noi in tara, lipsa seriozitatii in momente importante, comportamentul de turma, o turma condusa de atotputernicul lider, interesele ascunse care iau decizii pentru o tara aflata la ananghie acum si din punct de vedere politic, ce sa mai, un spectacol de toata jena, in care nimeni nu spune nimic, dar toti se exprima in detrimentul opozantului din punct de vedere politic. Mie una mi-a fost de ajuns sa vad ca a cazut tot si ca nu stiu in ce masura mai sunt sanse sa fie ridicata o tara din mocirla. Intrebarea care survine este daca sunt oameni in tara asta potriviti pentru treburi serioase, cum ar fi numirea unui Guvern capabil, dar imi raspund sec: nu cred ca exista. N-am cunostinte atat de bine conturate in politica, dar ma simt cetatean al acestei tari, batjocorit si luat de fraier. Restul cuvintelor sunt de prisos, priviti si plangeti…

Reteta unei duminici de toamna

2009-09-20T22:09:00.008+03:00

Frigul care s-a instalat zilele trecute mi-a luat orice gand de la o zi insorita si calduroasa, care sa te mai lase sa stai intins pe iarba fara sa brrrrai si totusi, mare mi-a fost mirarea sa mai pot imbratisa o asa zi! Nu numai ca a fost cald si frumos, dar a fost si duminica, o duminica exact asa cum imi place mie, lina, calduta, zambareata, dulce, plimbatoare, care te trimite acasa linistit si bucuros! Stiam eu de ce m-am trezit asa bine-dispusa! Duminica mai sus amintita mi-a fost pusa in brate de iubitul meu, caruia ii multumesc pentru inca o fapta buna:), stie el la ce ma refer!
Destinatia unei asa zile e musai parcul, unde mai nou te poti intinde linistit pe iarba, adica poti profita de spatiile verzi fara sa te alegi cu vreo amenda. Parc ales: Herastrau, pentru ca e imens, pentru ca are alei incununate de copaci ramasi inca verzi, pentru ca lacul miroase a lac si poate fi privit la nesfarsit, pentru ca te poti plimba si plimba si plimba, fara sa ai aceleasi privelisti in vizor, pentru ca are alei de poveste, pentru ca iti da impresia unei paduri citadine, pentru ca in tot tumultul lui iti poti gasi un loc al tau in care sa stai linistit si din multe alte motive. Noi am stat intinsi pe iarba, cum am spus si ne-am lafait la soare ca soparlele, intorcandu-ne oasele deja amortite de frig pe o parte si pe cealalta, ne-am plimbat pe sub copaci, am stat pe malul lacului, pe o bancuta adapostita de un copacel casuta de vrabiute, pe care le-am privit minute in sir, fascinati de delicatetea lor, am urmarit ratuste innotand, iar ne-am plimbat si ne-am tot plimbat si intr-un final ne-am oprit intr-un balansoar-leagan, care ne-a delectat simturile cu arome de cafea. Am avut parte si de o priveliste mai putin incantatoare, a romanului vesnic infometat, care nu face altceva decat sa manance over and over again, fie ca e pe strada, in parc, in metrou, oriunde, nu conteaza. Aleea pe care inca se mai aprindeau lumanari in memoria lui Michael Jackson, intr-un loc special amenajat, abunda de oameni, dadea pe afara chiar si nu de fani Michael, a nu se intelege gresit, ci de oameni care venisera sa priveasca si sa manance, caci era nu stiu ce targ( de mici, bere si vin:))), care le punea la dispozitie de la blanuri, chinezarii, obiecte de artizanat, bijuterii, pana la vinuri de colectie(my ass) si specialitati culinare(cum spuneam, mici). Exceptand fumul micilor care ne-a iritat narile, mirosul de porumb copt si mesele a la berar puse pe ici-colo ca nuca-n perete, ca sa stea oamenii sa se bucure de un mic si o bere, asa, de duminica, parcul a fost splendid azi! Ne-am amuzat si pe acolo, teribil, dar imaginea dadea in grotesc la un moment dat, adunand atatea guri mestecand simultan si agitatia din jurul lor, invaluite in fum si voci pitigaiate; asa ca ne-am retras in balansoar si ne-am leganat si tare frumos ne-a linistit si tare dragut ne-am bucurat cand ieseam pe alee din parc, ca am avut un asa noroc de soare si de o zi de toamna atat de frumoasa!
Inca o bila alba pentru toamna mea, care ma surprinde de fiecare data, o imbratisare de multumire pentru iubitul meu si un zambet de duminica draga pentru mine!
Toamna voastra cum e?

PS: am uitat sa va spun reteta, asadar se ia o duminica de toamna cu dimineata amortita de frig, se incalzeste pe la pranz, se asezoneaza cu soare cam de vreo 21 de grade, se adauga un parc mare de preferinta, cu iarba verde, copaci, vrabiute, lac, alei de padure, se adauga pentru amuzament privelistile descrise mai sus, se sufla cu aroma de cafea, se adauga un balansor, multe imbratisari, suficiente plimbari, se asezoneaza cu o multitudine de culori si se traieste! Enjoy!

Din drag de toamna

2009-09-08T16:29:00.004+03:00

Toata lumea are ceva cu toamna; unii se plang de depresie, altii de ploi, altii de frig, altii de plansete, altii de dureri de oase, altii se sperie ca vor ramane cu rafturile goale, altii au toane, altii se inneaca in tristete, altii pur si simplu nu-i dau importanta si doar cativa isi deschid ochii si se lasa vrajiti de ea. Pe mine toamna ma desfata in arome si in culori puternice, imi pune voal la gat, imi flutura parul in vant, imi gadila narile cu miresme puternice si imbietoare, imi pune pulovere pe umeri, imi raceste picioarele si mi le imbraca in sosete, ma sarbatoreste, caci toamna era cand am ajuns pe pamant, ma bucura facandu-mi serile mai lungi, imi da dimineti intunecate si invaluite in aer rece, care reusesc sa ma trezeasca instant, imi da poveste, muzici linistite, planuri de sarbatori, ploi uracioase dar pline de stari in care ma pierd imaginandu-mi povesti pe care la un moment dat, intr-o toamna viitoare, le voi scrie, imi da auriu in tot, in frunze, in par, in vis, in talpi, in palma, in nari, in suflet, in imbratisari...de asta si din multe alte motive ador toamna!

Sex-ul nu se mai "pupa" cu rock&roll-ul

2009-08-26T18:10:00.004+03:00

Am avut cateva tentative sa scriu acest post, dar de fiecare data abandonam ideea, pentru ca ma gandeam ca subiectul este unul lipsit de importanta, si atunci de ce i-as fi dat eu importanta? Ei bine nu-i asa, chiar merita o poleiala plina de sarcasm si ironie. Ca sa intelegeti, de mult timp am vrut sa arunc cu "oua" intr-o trupa de cover-uri, al carei nume n-am sa-l dau din politete. Trupa in discutie vinde sex pe paine, asezonat cu ceva talente vocale, care nu impresioneaza cine stie ce, scoate din minti spectatori de sex masculin si nu pentru calitati vocale ci pentru inzestrari fizice, care se unduiesc lasciv pe o scena unde muzicieni adevarati au primit apaluze pentru maiestrie. Se stie ca sexul vinde si ca acapareaza cam toate zonele, dar pe scena in discutie nu e loc de unduiri si sani bombati, care sa fluture pe piese consacrate. Mai trist este faptul ca au reusit prin metodele mai sus enumerate sa umple un club in plina vara, cand lumea prefera sa stea pe terase. Punct ochit, punct lovit. Trupa si-a vazut scopul indeplinit, si-a facut numarul pe scena, si-a etalat formele cele mai bombate(adevarate sau implantate, n-am verificat), a si cantat, ca n-a zis nimeni ca nu s-a cantat, a fost si aplaudata, chemata la bis(adica...ma intelegeti?), super apreciata de masculii in numar impresionant si super invidiata de femeile prezente, care isi spuneau in gand ca isi vor pune si ele silicoane si vor invata sa aplice miscarea "du-te vino" fundului si asa vor izbuti si ele in viata!

Si pe mine m-au impresionat, pana la lacrimi, de tristete insa. Credeam pana nu demult(pana sa vad trupa in discutie pe scena) ca zona asta nu va fi afecatata niciodata de sindromul "sex-ul vinde", ca va ramane pura, ca va scoate in fata oameni care stiu sa se prezinte numai cu talentul si care isi fac un nume numai din asta, chiar daca, repet, este vorba de trupe de club, care sunt usor desconsiderate ca incearca sa reproduca piesele altora. Eu am vazut/ascultat trupe pline de oameni talentati, muzicieni in toata regula, instrumentisti demni de aplauze furtunoase, oameni demni de tot respectul, care s-au facut remarcati pentru ceea ce stiu sa faca mai bine, sa cante!

Trupele care vor sa-si faca numele cunoscut in Romania, trebuie sa treaca prin mai multe etape chinuitoare ca sa razbeasca, una dintre ele fiind cantatul in club, motiv pentru care, inca o data, aplauze va rog pentru cei care stiu sa-si croiasca un drum prin talent si multa munca si nu prin altceva!

As mai fi avut multe de descris despre prestatia care m-a infuriat la culme, dar prefer sa ma opresc aici, in speranta ca m-am facut inteleasa si ca alaturi de mine au mai simtit si altii acelasi lucru!

PS: daca apar simptome neplacute de la primele "acorduri" si miscari de scena, va rog sa consultati din timp cea mai rapida firma de taxi si sa schimbati decorul! pentru binele vostru, al tururor si pentru evitarea manifestarilor declansate de nervi!

Ma-doonnaaa

2009-08-26T17:21:00.005+03:00

Madonna a poposit pentru prima data in Romania, unde, dupa cum tot romanul stie, va sustine, ceea ce multi au numit, concertul anului. Daca va fi sau nu concertul anului vom stii dupa, pana una alta e de super apreciat ce inseamna intr-adevar un artist international: un staff impresionat, ca numar si ca eficacitate, un mini-orasel pe post de scena, cel mai mare numar de bilete vandute ever la un concert in capitala(cica vor fi prezenti aproape 150 de mii de oameni), tone de materiale pentru construirea scenei, sute de oameni taking care of everything, strazi centrale inchise pentru cateva ore, pentru siguranta, sute de garzi de aici(vreo 400), plus ale ei, mii de ochi atintiti asupra evenimentului, atentie maxima la fiecare miscare a artistei din partea presei, fotografi disperati sa faca o "captura" de zile mari si in plus o agitatie cum nu s-a vazut vreodata in Capitala, declansata de regina muzicii pop.

M-as fi dus la concert tocmai pentru spectacolul pe care il va oferi Madonna si nu neaparat pentru muzica ei, care nu este tocmai pe placul meu. Am ascultat, ce-i drept, cu mare drag melodii marca Madonna, care mi-au plecut teribil, in epoca ei de glorie, adica acum multi ani de zile, cand eram fascinata si de rege, Michael Jackson. Ce canta acum, hmm, nu prea ma prinde si nu-mi transmite nimic. Per total, o cariera impresionanta, demna de apreciat, un artist pentru care poti sa zici cu incredere "jos palaria" si care intr-adevar merita vazut pe scena, indiferent daca esti fan sau nu.

O sa revin cu impresii de dupa, sa vedem daca show-ul Madonnei va fi cel mai tare al acestui an si din punct de vedere al prestatiei pe scena!

Later edit: departe de a fi show-ul anului, concertul Madonnei nu s-a ridicat nici macar la asteptarile fanilor prezenti. In loc de 150 de mii de oameni asteptati in Parcul Izvor, au fost prezenti doar 60 de mii, organizarea a ridicat multe nemultumiri, oamenii nu au fost lasati de agentii de paza sa se manifeste, lipsa unui gazon i-a invaluit pe spectatori in nori de praf, ce sa mai, o organizare proasta, un show nu tocmai exploziv, o Madonna huiduita pentru sfaturile pe care s-a trezit ea sa le dea romanilor despre toleranta si discriminare, o intarziere de o ora, una peste alta, cum spuneam, nici pe departe spectacolul la care toti s-au asteptat. Pana la urma m-am dus si eu si n-am rezistat mai mult de 5 min.; sunet prost, mii de tarani, prestatie vocala nu tocmai spectaculoasa, cum spuneam, am plecat imediat...

Despre dor

2009-08-16T16:03:00.008+03:00

Imi place ca mi se face dor mereu, dor care se inneaca in gat si care se pune pe urmarit picioare grabindu-le sa ajunga acolo unde ochii si bratele il ajuta sa se potoleasca. Nu pot sta mai mult de cateva ore departe de sufletul care a facut pereche cu al meu, lipindu-se cu sclipici. Cu cat stau mai departe, cu atat mai mult ma copleseste dorul, inima incepe sa bata nebuneste si sa tresara la fiecare gand care pleaca catre iubitul meu, fata tresalta in zambete cand simt ca se gandeste la mine, ochii imi stralucesc de emotie si de bucurie, mainile croseteaza imbratisari tot mai calde, care ma duc mai repede in bratele care ma strang minunat la piept si care ma fac sa ma simt cel mai fericit copil din lume, buzele murmura cuvinte de drag plecate din suflet, nerabdatoare sa le poata da frau liber, degetele de la picioare bataie, stomacul mi se umple de fluturasi care imi dau furnicaturi in tot corpul, urechile tanjesc dupa vocea care le face sa tresalte, obrajii se rotunjesc, palmele asteapta sa se aseze pe spate in imbratisare, nasul vrea sa zambeasca fericit, aripioarele asteapta sa bata incontinuu, iar dorul se incarca puternic cu toate simtirile si de abia asteapta sa fie impartasit. N-am simtit niciodata un dor mai frumos, un drag mai profund, care sa-mi dea aripi de fericire! Atunci cand orele se transforma in zile, dorul meu atinge culmi nebanuite si ajunge sa ma doara, iar momentul stavilirii este sublim si se imbraca in plans de fericire. Toate culorile mele sunt in sufletul lui, iar el ma picteaza zi de zi, sufla stralucire peste sufletul meu, imi pune pe fata un curcubeu de zambete, in suflet licurici si in inima fluturi! Iata de ce sunt eu cel mai fericit copil din lume!

Vara rotunda

2009-08-15T17:39:00.000+03:00

Vara n-a mai vrut sa-mi dea drumuri pana la mare, care tin in gat bucurii de copil si care, desi par mereu lungi, sunt cele mai frumoase drumuri, n-a vrut sa ma lase sa stau la soare decat de cateva ori, fugitiv, n-a vrut sa ma plimb mai mult in serile pe care le face cum numai ea stie, nici vorba sa ma lase sa ma indepartez de orasul in care ei ii place sa fie caniculara, alegand sa ma invaluie altfel anul asta decat in ultimii ani. Nu am ce sa-i reprosez, pentru ca mi-a tinut sufletul plin de bucurie si m-a facut sa uit de vacante estivale, de drumuri de vara, de balaciri, de bantuit pe terase in cautari de racoritoare neacidulate si de vorbe inteligente. In plus, mi-a redaruit bucuria de a citi, pe care o pierdusem la un moment dat. Zilele mele de vara s-au scurs la fel de repede anul asta, dar au ramas pline in minte si in suflet si si-au facut amintiri din simturi si imbratisari. Au fost in schimb la fel de scurte, au trecut fulgerator prin mine si m-au purtat prin ele cu o viteza uluitoare, punandu-ma acum in fata usii de sfarsit de vara, nevoita sa-mi iau la revedere si sa promit ca o sa-i scriu, ei, verii mele dragi, care mi-a devenit iar prietena de suflet si care in sfarsit a avut bucurii si pentru sufletul meu! Zilele happy summer s-au scurs rotund si s-au adunat una langa alta, deasupra unui asfintit de soare, asteptandu-ma sa le contemplez, sa le felicit si sa ma faca sa tresar de drag si de bucurie. I-as spune verii ca anul viitor as vrea si putina mare, cu nisip in palma, cu soare bland care sa-mi mangaie si sa-mi coloreze pielea, cu sunet de valuri sparte in ureche, cu gust sarat in gura, cu plimbari care nu dau dureri de picioare, facute seara tarziu pe plaja, cu mare...

Nervi

2009-08-11T19:55:00.004+03:00

Azi m-am enervat din orice, absolut din orice si parca totul era o conspiratie impotriva mea, ca sa nu-mi mearga mie nimic bine, sa nu-mi iasa nimic, sa am numai de comentat incontinuu. Tare uracioasa am fost astazi. M-au suparat atat de multe, aproape toate de care m-am lovit azi, printre care sistemul medical foarte complicat, cu angajati incompetenti care te informeaza gresit despre ceva destul de serios, durerile de spate, de picior, aerul imputit din Bucuresti, aerul conditionat de la MegaImage, care-ti da senzatia unui congelator cand intri in magazin, mersul pe jos, praful care se depune instant peste tot in casa, mirosul de solutie de spalat pe jos, lacul care mi-a sarit de pe unghii, gustul sec de plante fierte prea tare pentru ceai, google, faptul ca unele ditamai edituri de presa n-au nicio adresa de mail la care sa-i contactezi, faptul ca n-am plecat deloc din Bucuresti vara asta, ca trebuie sa merg la doctor, ca trebuie sa am si eu dureri, pe care pana acum nu le-am cunoscut, maselele de minte, care se incapataneaza sa iasa treptat si foarte dureros, cateva stiri din presa, si cate si mai cate, inclusiv faptul ca m-au enervat toate astea. Nu stiu exact cand am devenit asa nervoasa, ca eram calmul intruchipat si greu imi ieseam din pepeni, dar de ceva vreme incoace nu stiu efectiv ce s-a intamplat. Cred ca am tampit de la poluare sau cred ca trebuie neaparat sa ma duc undeva departe de Bucuresti, macar cateva zile, sa simt un iz de vacanta, sa ma potolesc de nervi cu care aduc suparari in jur.

Later edit: m-am calmat instant(nu chiar, dar destul de mult) citind ceva foarte dragut, care m-a aruncat direct in lumea imaginatiei, si anume ca vom asista la ploi de stele doua nopti la rand, la propriu! Ploile de stelute vor putea fi vazute cu ochiul liber, cu o conditie majora, sa fie cer senin. Cei care sunt pe la tara sau la munte, vor putea fi fericitii spectatori ai unei ploi de pana la o suta de meteoriti pe ora, in timp ce noi astia de prin orase mai poluate putem sa vedem undeva pana la 20 de stele cazatoare/ora. Toate le-am citit intr-o mini stire pe ziare.com So, cu ochii pe cer de cum se innopteaza si rugati-va sa fie cer senin, sa vedem cat mai mult! Vorbim dupa despre cum a fost!

PS: sper sa nu fie innorat ca o sa ma enervez rau!

Tramvaiul 19 stie sa straluceasca din cand in cand

2009-08-10T18:07:00.004+03:00

Calatoria cu tramvaiul 19 e o adevarata teroare. Nu stiu cum e in alte tramvaie, dar in asta calatoria nu e deloc placuta. De cand sunt in Bucuresti am evitat sa depind de mijloacele de transport in comun de suprafata si m-am imprietenit tare bine cu metroul, de care in continuare sunt incantata. Cand vine vorba de un autobuz, troleibuz sau tramvai, vine vorba de o tortura olfactiva, fonica si psihica. Azi n-am avut incotro si a trebuit sa iau tramvaiul si nu mare mi-a fost mirarea sa aflu ca e singurul care circula in zona mea, ca te tine asteptand in statie cam cate 20 de minute si atunci cand vine, vine urland de claxoane surde tipice tramvaiului si zdranganindu-si fiarele de zeci de ani. Am avut noroc ca nu era ora de varf si ca n-am nimerit intr-o aglomeratie plina de mirosuri. N-am avut noroc insa sa nu vad personaje dintre cele mai ciudate. Cele 12 statii parcurse cu tramvaiul, 6 la dus, 6 la intors m-au facut sa vad adevarate hiene in calatorii de zi de zi ai tramvaiului. Nu mi-a venit sa cred ochilor ce inseamna pentru ei un loc liber in tramvai, o cursa la minut de ocupare a acestuia de genul punct ochit, punct lovit. Prima data cand am vazut o asa ocupare de scaun liber mi-am spus " ce viteza si cate ageritate!", ei a doua oara am inceput sa rad, a treia oara mi-am zis ca se face misto si a patra oara, asta la intors mi-am dat seama ca oamenii care calatoresc cu tramvaiul s-au transformat in hiene si si-au dezvoltat si niste indemanari in acest sens. Suna destul de amuzant, dar la fata locului este destul de trist. Nu tu respect, nu tu bun simt, nu nimic, scop: scaun liber de ocupat si atat, fara sa se tina cont de nimic.

Calatorii cu tramvaiul au si alt fel de a se exprima fie verbal, fie in gesturi, nu tocmai placut si te fac sa te simti in alta lume, care nu tine cont de principii, exprimari frumoase, priviri pline de respect, o lume animalica, cu miros intepator, cu zgomote de fond puternice, date de tramvai si cu sunete nemaiauzite, scoase de ei, calatorii cu tramvaiul.

A existat si ceva stralucitor in toata povestea, ceva care m-a impresionat si m-a facut sa zambesc privind si mi-a parut chiar rau ca n-am la mine un aparat de fotografiat sa pastrez momentul amintire.. la dus, cam pe la a doua statie a urcat o batranica foarte draguta, foarte cocheta, care avea cam 1, 30 m inaltime. Totul era mic, foarte mic la ea si de o delicatete pe care n-am mai vazut-o demult, niciodata la o persoana in varsta. Mainile mici, ca de copil si foarte ingrijite, cu pielea trecuta, dar sanatoasa in culoare, umerii mici si foarte drepri, capul micut, acoperit de o palarie crem cu o floare vinsinie, la fel de mica, prinsa intr-o parte, ochii rotunzi, mici si foarte negri, fata cat o palma, alba si imbujorata, putin fardata si foarte luminoasa, picioarele mici, atarnand delicat in aer, in distanta de la scaun pana jos, acoperite de o fusta crem, cu o croiala impecabila, pantofiorii mici, stralucind de ingrijire si bataind in goana tramvaiului. Ce era asa special la aceasta batranica nu avea legatura cu inaltimea ei ci cu felul senin in care privea. Zambea la tot, la geamul tramvaiului, la peisajul care se intrezarea, la femeia din fata ei, care isi legana copilul in brate, la fetita de langa ea, care se tinea de bara de langa scaunul pe care statea ea si nu parea nebuna nici pe departe, parea implinita si multumita sufleteste, iar bucuria ii iesea prin ochi la fiecare privire insotita de zambet. Mi-a zambit si mie, tare frumos si s-a uitat la cizmele mele tot zambit si poate zicandu-si in gand ca e prea cald sa port cizme, dar cred ca i-au placut pentru ca s-a mai uitat si a doua oara, moment in care mi-a si zambit.

M-a facut sa uit de toata uratenia tramvaiului 19, pentru ca m-am gandit la ea si la intoarcere, cat de senin privea si cat de linistita statea, chiar daca tramvaiul o zguduia puternic.

Bani din orice, fara limita bunului simt

2009-08-10T10:15:00.001+03:00

Cat de iscusiti sunt unii si cum stiu ei sa faca bani din orice. Nu stiu exact ce castig pot sa aiba din asta, dar m-a surprins ideea, nu stiu exact daca placut, ba sigur nu placut. Asadar, am gasit un blog facut de niste baieti(sau fete) cu scopul de a face la randul lui bloguri contra cost(45 de euro/blog) pe blogger sau wordpress; unde mai pui ca ingeniosii ofera si servicii extra, dupa ce construiesc blogul in sine(chestie care dureaza maxim 5 min), adica posteaza articole pentru cei care nu au timp sa o faca, maxim 20 pe luna, contra cost, of course . Tot ei fac si pagini pe promovare pe myspace, pentru oricine vrea o imagine buna(:)))))), ofera servicii bebo si pe twitter, iau bani si pe intretinerea blogului facut de ei, vreo 13 euro pe luna si tot ei fac bani practic din nimic, de la niste oameni care nu admit sa faca singuri niste lucruri relativ usoare, care nu necesita cine stie ce cunostinte in domeniu. De exemplu, ca sa-ti faci un blog pe blogger, ai nevoie de 3 min si de cateva click-uri pe niste sageti, cat de greu poate sa fie??? Ca sa-ti promovezi blogul, sau ma rog, sa-l faci de gasit, trebuie sa citesti ceva mai bine informatiile pe care blogger ti le ofera deja.

N-as vrea sa sune a reclama proasta, ca nu asta e ideea, pur si simplu mi s-a parut deplasat ce fac ei, din ce fac bani mai exact, dar pe de alta parte, daca le merge, felicitarile mele. Tare sunt curioasa care e castigul lor de cand au inceput, acesta fiind direct proportional cu numarul romanilor incapabili la propriu, ca sa nu zic altfel, si daca ma chinui putin, nu prea mult sa nu obosesc, pot sa fac si un sondaj si sa aflu rata incapabilitatii la noi in tara, nu-i asa? Sincer acum, tare prost tre' sa fii sa apelezi la asemenea servicii sau, ma rog, cum spun ei, tare ocupat!!!

In alta ordine de idei, voiam sa spun ca am descoperit un blog tare interesant tot citind bloguri, unde de altfel i-am gasit si pe baietii(sau fetele) care fac bloguri, care, culmea, se prezinta tot intr-un blog(cred c-am mai zis asta, dar nu ma pot abtine) pe blogspot, dar sa nu-i dam numele ca stricam afacerea, nu? Ca sa nu ma abat, blogul despre care ziceam initial se numeste stiupecineva si e mai mult decat interesant, nu de citit ca n-ai ce sa citesti practic, ci de frunzarit si de descoperit multe alte bloguri utile. Mie mi-au oprit privirea cateva bloguri gasite acolo, printre care un blog destinat vanzarii tricourilor desenate de mana de o tipa tare talentata si la preturi destul de ok, unul destinat vanzarii jurnalelor vintage handmade, multe alte bloguri cu informatii utile din diverse domenii. Poate aruncati un ochi, merita, mie una mi-a fost de folos, pentru ca mi-a dat niste idei dragute pentru niste cadouri deosebite.

Ca sa inchei mai calm, vreau sa precizez neaparat ca admir orice idee iscusita si inteleapta si chiar spriin daca pot asemenea idei, dar nu pot sa raman indiferenta la unele care se transforma in altceva. E tot un fel de furt, dar care nu se condamna, pentru ca pagubitii isi ofera singuri banii.

Sundays

2009-08-09T13:48:00.004+03:00

Daca as fi pusa sa-mi aleg o zi din saptamana pe care sa o consider preferate celorlalte, as alege cu siguranta duminica, pentru toate prioritatile ei. Duminica mi-a dat mereu un aer de sarbatoare, chiar daca nu atingea o data speciala, o zi de nastere sau orice altceva care i-ar fi putut da un aer distinct, pur si simplu, am considerat duminicile speciale. Din acest motiv, cele mai dulci si mai deosebite planuri au fost agatate de cate o zi de duminica, iar cand ziua de duminica era si o sarbatoare sufleteasca, atunci importanta era dubla.

Intotdeauna gaseam relaxare in duminici, puteam sa aman orice era pentru sufletul meu pentru duminica, citeam cu cel mai mare drag duminica, filmele aveau alte culori duminica, povestile deveneau fantastice doar duminica, plimbarile nu puteau trece de duminica, iesirile in parc erau cele mai potrivite pentru o zi de duminica

Unghiile devin mai rosii duminica, zambetul mai cald, incruntarea se face numai in joaca, vorbele sunt mai dulci, sentimentele mai profunde, buzele mai moi, urechile mai vesele, mainile mai jucause, imbratisarile mai lungi, somnul mai lin, culorile mai vii, totul capata alte dimensiuni duminica, atunci cand sentimentul comun este de sarbatoare.

Duminicile mele nu m-au dezamagit niciodata, chiar daca au fost ploioase, chiar daca a nins, chiar daca m-am topit de cald, de fiecare data am simtit ca ma sarbatoresc in suflet alaturi de ziua soarelui.

Balonul meu din cosmos

2009-07-30T12:58:00.004+03:00

Niciodata n-am stiut sa rad mai frumos ca acum, sa ma bucur mai mult, sa zambesc asa des, sa am seri frumoase de vara, niciodata nu le-am avut de fapt, si acum au tabarat peste mine toate si m-au invaluit intr-un sentiment de nerecunoscut, mi-au imbujorat zambetele si mi-au pus straluciri in priviri, mi-au indulcit gustul din suflet si mi-au dat mangaieri pe par seara de seara, mi-au aratat frumuseti de pe planeta mea, mi-au dat batai din picioare, ca de copil, mi-au umplut rasuflarea de batai necontenite si mi-au taiat respiratii de fericiri, m-au facut sa simt ca merit in sfarsit sa ma plimb cu balonul meu de fericire prin cosmos si sa fac din cosmos pamant, loc in care mi-au fost date toate fericirile din lume. Sus in balonasul meu lumea arata altfel. Nu e zgomotoasa, nu pune intrebari, nu e suparacioasa, nimic din toate astea; lumea din sufletul meu se bucura si se joaca, se mazgaleste de culori si inventeaza vise, respira bucurie si expira sperante, se intristeaza doar atunci cand nu mai stie culori, deseneaza noroc si stranuta puternic, din toata inima. Lumea mea stie sa asculte, sa rada, sa pluteasca, sa se joace de-a animalele, sa stranga puternic in brate, sa viseze, sa tresara la mangaiere, lumea mea se tine de mana, danseaza, canta, se gadila, se alinta, se gudura, zambeste cu toata privirea, canta la pian, are urechiuse mici, infatisare de strumf si privire de copilas si are cea mai rosie si mai fierbinte inimioara din lume.

Participantii la calatoria mea cu balonasul stiu ca pentru mine cel mai important este sa pot oferi baloane pentru toata lumea care merita culori. Mi-ar placea sa pot fi pentru o secunda un fel de zeu, cu brate largi, care sa cuprinda baloane dintre cele mai vii in culori, pe care sa le pot arunca peste toata planeta. In caderea lor, vor aduna toate cele rele si urate si se vor sparge in lumini, dand inapoi lumii cele uitate si vesele. Oamenii ar fi invaluiti in culori si baloane, si si-ar dezbaraca uratul din ei, imbracand frumosul din baloane, s-ar cocota pe unul dintre ele si s-ar lasa purtati catre lumea culorilor, unde zambetele, visele, rasetele, bucuriile i-ar cuprinde intr-o lume noua, care i-ar lasa se scoata tot frumosul din ei, in diferitele forme pe care le ia.

PS: in lumea culorilor pot zbura doar cei care nu vin cu ace si tipete la ei.

Plimbari

2009-07-27T14:44:00.006+03:00

Mi-am dorit plimbari si verdeata si natura, soare, fluturi zburand cate doi, culori vii, straluciri care duc mana la ochi in ajutarea lor sa priveasca, paduri care canta, frunze care fosnesc sub pasul apasat, mi-am dorit sa stau pe iarba si sa ma lafai la soare, sa culeg flori in buchetele colorate, sa simt ca respir, sa ma obosesc mergand pe jos, si m-am trezit cu toate peste mine in ultimele doua zile are au inchis saptamana. Cata mutumire mi-au dat si cat elan si cata bucurie, pofta, zambet, ras, somn adanc cu visari colorate, asa frumos m-au imbiat, incat m-as duce la fiecare sfarsit de saptamana in cautarea lor.

Setea de plimbare si de aer curat ne-a dus intr-un satulet de pe langa Pitesti, unde lumea se oprise in loc, cel putin pentru noi, de drag, de incantare, de uimire. Simplitatea cu care oamenii de acolo traiesc si multumirea lor sufleteasca, data de padurile care-i ocrotesc, de animalele pe care le ingrijesc, de pamantul pe care-l venereaza, te fac sa-ti doresti linistea lor, linul din somnul care-i invaluie noaptea, zambetul cu care te intampina in poarta cand ii vizitezi, dragul cu care se dau peste cap sa-ti ofere tot ce au ei mai bun, te fac sa vrei sa te detasezi de tot oprindu-te intr-o liniste asemanatoare, care sa te lase sa creezi, sa contruiesti in forme frumoase pentru exterior tot ce freamata sa iasa din interior, si dupa ce-ai trecut prin peisajul lor, te fac sa te gandesti cu drag si dor intr-acolo.

Timpul nu zboara cand il traiesti pe deplin, cand il respiri din toti porii, cand simti ca-l faci sa creasca si ii dai sclipire din sclipirile tale; asta m-au facut sa simt locurile care mi-au incantat priviri si simtiri. N-am simtit nevoia sa ma uit la ceas, pentru ca simteam ca timpul curge mai lin, ca momentele se intrepatrund in cercuri, simteam clipele pasind si nu zburand, incarcandu-se de amintiri simple si pline de frumos.

De multe ori m-am gandit sa ma mut la tara, intr-un satulet, unde sa am liniste sa fac ceea ce haosul urban nu ma lasa sa fac, de putine ori mi s-a parut posibil si tot ce-mi raman momentan sunt vizitele in satuletele care mi-ar putea oferi liniste, care incarca si construiesc sperante. Nu stiu insa cat de bine as reusi sa ma pliez statului la tara pe termen lung, motiv pentru care imi voi cauta linistea de creatie(suna prea pompos?) in orase straine, cu care sa ma imprietenesc, a caror limba sa o inteleg si care sa ma ajute sa pun in cuvinte simtiri, trairi, priviri, povesti, lumini, bucurii, incantari.

Plimbarea de ieri m-a facut sa ma simt copil curios toata ziua, in cautare de joaca si de ghidusii, m-a tinut razand si zambind, m-a dus sa ma incarc cu energia unui copac care a atins pragul de o suta de ani, mi-a aratat lacuri cu parfum de apa dulce, cu intreceri de sarituri intre pestisori, cu cele mai mari broaste ever, cu libelule si salcii care s-au incapatanat sa creasca in cele mai frumoase forme vazute vreodata, mi-a infatisat cele mai frumoase nuante de albastru si alb asezate pe cer, despre care iubitul meu spunea ca este mai mult decat delicios privirii, mi-a pus soare in privire si multe multumiri in suflet, pentru tot ce traiesc, pentru tot ce simt, pentru tot ce am si pentru tot ce s-a construit frumos in mine in forme rotunde de dragoste si in culori nebanuite de fericire.

Pentru data viitoare o sa-mi doresc un camp si sute de baloane, carora sa le dau drumul in vant si dupa care sa alerg printre flori si fluturi.

Dimineti "de luni"

2009-07-20T12:51:00.005+03:00

Diminetile de luni imi dau un avant fantastic in fiecare saptamana, dar asta de cand nu sunt nevoita sa ma trezesc devreme pentru vreun birou. Toate iau forma unui inceput, pe care il gandesc in fiecare seara de duminica, cand imi conturez viata cu tot felul de planuri de plastic, care in mintea mea colorata vor avea efecte imediate si se vor alatura fericirii pe care o traiesc in suflet. De cand ma stiu mi-am propus cate ceva"de luni" si cred ca exista o larga categorie de adepti ai inceputurilor de luni, de la cei care isi propun diete, antrenamente fizice si psihice, renuntari la vicii, pana la cei care se vor incarcati de multe sarcini amanate pentru o zi de luni si mai departe pana la cei care isi amana suferinta pentru zile de inceputuri noi, pana la cei care gandesc schimbari radicale sau si mai departe pana la cei care nu ajung niciodata la zilele de luni, dar in sinea lor nu inceteaza sa ravneasca la ele.

In ultima vreme mi-am consumat duminici pregatind zile de luni si nu stiu cum s-a facut ca niciodata n-am reusit sa ma tin de planul bine conturat in straturile mintii. Mi-am zis frecvent ca de luni o sa fiu mai atenta, ca de luni o sa fiu mai exigenta cu mine, ca o sa depun mai mult efort in gasirea unui job(pentru ca niciodata nu e suficient), ca o sa fac exercitii(:P), ca o sa renunt la dulciuri, ca o sa dorm devreme, ca sa ma pot trezi devreme, ca o sa ma plimb mai mult, ca o sa incep sa citesc una dintre cartile incepute in ultimele luni, ca o sa fiu mai ordonata, desi nu stiu sa fiu ordonata decat in dezordinea mea, ca o sa am mai multa grija de trup, ca sa-mi gazduiasca fericirea pe care o traiesc forever, ca nu o sa mai am nervi nejustificati, ca nu o sa mai stau imbufnata din tot felul de tampenii, ca o sa ma uit la cer inainte sa dorm in fiecare seara, ca o sa-i scriu scrisorile promise mamei, ca o sa ma gandesc mai mult la visele mele, in cautarea unor cai de indeplinire, si atat de multe alte ganduri care se vor a fi aplicate pentru ziua de luni, dar cu atat de putine respectari ale deciziilor luate in serile in care domina linistea.

Sunt multe zile de luni care mi-au adus si multumirea, care au respectat contururile trase de seara, care m-au pus in pat linistita, dandu-mi o seara plina de multumire interioara, data de exterior, dar parca tot mai multe sunt zilele alea care trec peste mine si care lasa si alte zile sa curga in nestire, aducandu-mi apoi neliniste si nemultumire de sine.

Dintre toate insa, cele mai frumoase zile de luni sunt cele din ultimele luni, in care m-am trezit cu zambet si caldura langa mine, cu imbratisari si cu urari de buna-dimineata, invaluita in cel mai pur sentiment de dragoste, care mi-au dat cele mai frumoase stari, care m-au incarcat cu mii de emotii, care mi-au adus straluciri in ochi si batai necontenite in inima, care ma coplesesc de fiecare data cand ma duc cu gandul la ele, pentru care trimit mii de multumirii si care sunt singurele pe care mi le doresc forever.

fericire deplina

2009-07-18T03:12:00.000+03:00

Iubind infinit am invatat sa traiesc cu toata fiinta mea, sa ma dezlantui, sa ma simt fluture colorat, cu aripi inalte si jucause, sa ma vad sclipind in ochii care ma privesc cu atata caldura si drag zi de zi, sa ma simt copil in cele mai dulci momente ale zilei, sa ma las scuturata de bucurie si cuprinsa de emotii de fiecare data cand privesc, imbratisez, primesc imbratisare, sarut, ating, mangai, am invatat ca exista stelute si caluti de mare de-adevaratelea, licurici, am vazut cei mai frumosi fluturi de pana acum, am atins cele mai inalte culmi sufletesti si am invatat sa cladesc altele si mai inalte, am invatat griji dintre cele mai frumoase, am primit cea mai pura caldura, am invatat sa ma bucur tot mai mult, sa rad, sa plang de fericire, sa simt cu toti porii din mine ca am alaturi cel mai frumos suflet, sufletul care mi-a dat toata frumusetea de acum si care a facut pereche cu al meu!

E de nedescris in cuvinte fericirea deplina, nu se poate cuprinde in formele date de cuvinte, pentru ca forma ei este inedita. Fericirea mea face calatorii infinite de la cer la pamant si aduna de fiecare data mai mult, tot mai mult, e atat de intensa si de puternica incat simt ca o sa explodeze in mii si mii de stropi de fericire, care o sa se adune iar, in forme tot mai frumoase si o sa depaseasca chiar si infinitul!

Pentru asta iti multumesc baby, pentru ca imi dai fericire deplina, pentru ca ma faci sa zambesc, sa rad, pentru ca ma bucuri, iar pentru toate celelalte si pentru tot ce esti, un sufletel minunat, te iubesc infinit!

Din categoria avem de toate, dar n-avem nimic

2009-07-16T11:14:00.008+03:00

Nu ma mai surprinde nimic din ce aud/citesc despre Romania, dar nu pot sa nu-mi exprim nemultumirea fata de stadiul in care a ajuns sa fie tara asta, intr-un moment in care puteam sa spun cu un soi de incredere ca nu se poate mai rau de atat; ei bine da, se poate. Avem de toate dragilor, dar din categoria "n-avem".

Avem un guvern sa ne traiasca, nu ca ar fi ceva nou in asta, dar parca de data asta sabotarile se fac pe fata intre ei si scot la iveala niste lucruri greu de crezut.

Avem cea mai mare inflatie din Europa, inregistrata in luna precedenta, deci o economie undeva pe sub pamant, ca la pamant era inainte de asta. Numarul somerilor creste, iar banii UE se investesc in statistici si nu in locuri de munca. Pe principiul tara arde si baba se piaptana, politicienii sunt preocupati sa se descopere unii pe altii in afaceriile pe care le intreprind, intr-o lupta interioara a partidelor, in loc sa caute solutii pentru stadiul avansat de criza in care am intrat. Nici bine nu s-au asezat pe scaunele politice ca sunt inlaturati din diferite motive, dovada ca razboiul intre ei e puternic si ca acum incepe sa dea pe afara.

Avem colaborare intre presa si politica, o colaborare pe sub mana platita din banii publici, demonstrata de scandalul Ridzi, dezvaluita de descoperirile jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor.

Avem o lipsa acuta de hrana pe piata din Romania si asta pentru ca importam tot, iar preturile produselor de afara depasec bugetul tot mai mic de care dispune romanul pentru hrana. Avem teren arabil cat cuprinde, tarani cu forta de munca, dar n-avem bani sa-i sprijinim, pentru ca banii de la mama UE se duc cine stie unde, numai la tarani nu. Asa se explica lipsa de gust a legumelor, ingrasate artificial cu chimicale, pentru ca sunt mai ieftine, iar oamenii astia trebuie sa traiasca din ceva. Avem si produse pur romanesti, dar nu pentru romani, exportate pe pietele europene si nu numai.

Avem interes, pentru orice, numai pentru bine nu. Fiecare roman, indiferent de functie sau de pozitia in societate este preocupat sa castige, orice, oricum, cu orice pret. Goana dupa bani si dupa castiguri financiare a sucit mintile romanilor si le-a furat principii.

Avem coruptie, cat cuprinde si parca de cand lumea si tot nu scapam de ea, dar oare chiar se face ceva in privinta asta, chiar exista luptele alea despre care se tot vorbeste peste tot impotriva coruptiei? Ca rezultate nu se vad, iar rata coruptiei, ca sa zic asa, este tot mai mare, de la an la an, dovada "sanctiunile" europene la acest capitol. Tot din cauza coruptiei, vocile puternice din UE spun ca n-avem ce cauta acolo pentru ca" aveti o mare problema cu coruptia", dupa spusele europarlamentarului Barry Madlener, intr-un interviu acordat Evenimentului zilei.

Avem probleme tot mai mari cu poluarea, din cauza defrisarilor in crestere din ultimii ani, din cauza neprotejarii mediului, a lipsei de interes pentru mediul inconjurator si pentru ingrijirea lui.

Avem o capitala gri, cu aer irespirabil, imbacsita de fum, praf, masini, cu drumuri de tara, in loc de strazi asfaltate, cu terase si cladiri de tot felul, in loc de parcuri, cu oameni necivilizati, cu un centru istoric derapanat, dar in restaurare de 3 ani de zile, cu multe, prea multe alte lipsuri, pe care le stiu si vad tot cei care locuiesc in Bucuresti, o capitala care se vrea a fi numita Micul Paris.

Avem tipologii, dintre cele mai renumite, adunate toate gramada aici, pe care n-am sa le insir pentru ca sunt prea bine stiute; cel mai trist este ca ne reprezinta pe unde se duc, ne fac de ras si indreapta degete catre noi.

Avem tone de mizerie, gropi de gunoi neglijate, indiferenta totala din partea populatiei care arunca pe unde apuca tot, dovada containerele ecologice goale de prin orase.

Avem reprezentanti de seama in Parlamentul European, minti iscusite care ne reprezinta si aici, ce sa mai, avem de toate, dar in consecinta nu avem mai nimic. Resursele naturale se duc de rapa, economia se prabuseste, saracia se instaleaza incet si sigur, nemultumirile si lipsurile aduna romani de pretutindeni intr-un protest tacit, care o sa bubuie puternic cand n-o sa mai poata inghiti, dar probabil ca va fi prea tarziu, si lista poate continua la nesfasit, fara sa aduca la suprafata ceva ce nu era cunoscut de toata lumea. In urma cu 20 de ani au izbucnit in revolutie sa inlature comunismul si au reusit, acum deplang perioadele pe care le-au inlaturat prin razvratire, spun ca pe vremea lui Ceausescu era mult mai bine, ceea ce inseamna ca perioada de acum este mult mult mai grava si nu poate fi inlaturata de o revolutie si totusi reactiile intarzie sa apara, pentru ca nu pot sa cred ca nu exista solutii pentru ceea ce se intampla acum.

Criza in the air

2009-07-08T17:03:00.005+03:00

In ultimele luni un singur cuvant a stat in gura oamenilor de peste tot ca raspuns la orice, ca justificare in orice, ca reactie, ca un fel de activitate plina de nervi, si anume: criza. S-au vehiculat nenumarate zvonuri legate de felul in care"criza" se va abate asupra Romaniei, care ulterior s-au transformat in fapte si au asezat criza bine-mersi si pestea tara noastra. Inca dinainte de momentul instalarii propriu-zise, doamna"criza" s-a asezat usor si sigur in mintile romanilor, a declansat panici, a facut provizii din putinul existent, a retras conturi de economii din banci, a dat start la datorii, la nervi, la neantelegeri, la multe lipsuri, a crescut preturi, a micsorat salarii, a lasat oameni fara munca, a deveni vedeta pe la tv si radio, unde toate emisiunile ii sunt dedicate, a adus si mai multe promisiuni la fel de desarte din zona politica, a isterizat lumea, a facut buzunarele tot mai mici si acum sta cocotata pe podium si contempleaza efectele atat de prezise de peste tot.

Eu una n-am crezut de la bun inceput in ea, dar mi-a inselat "asteptarile" si s-a dovedit a fi intr-adevar puternica si de cursa lunga si iata-o deja instalata si cu multe alte brate contruite pentru a lua si mai mult.

Solutii, peste tot se cauta solutii, care intarzie insa sa apara de acolo de unde ar trebui sa apara, din mintile alea destepte pe care le-am cocotat sus de tot sa conduca si sa aiba grija. Inca o dovada ca nu stiu ce fac, ca habar nu au ce sa faca si poate nici nu le pasa...

Despre criza m-am saturat sa aud zi de zi, luni de zile, m-am saturat sa vad oameni posomarati, ingandurati, care se scuza in fata lor cu efectele crizei, m-am saturat sa aud vorbindu-se numai despre asta, sa aud in jur numai de rau din cauza asta, sa vad oameni ajunsi in pragul disperarii din cauza asta, sa vad cum saracia grava se instaleaza alaturi de criza acolo unde era deja saracie.

Ceea ce n-am auzit pana acum si nu stiu daca se va auzi curand a fost ceva legat de o remediere a situatiei. Oamenii stau si se uita nepasatori cum cad, de parca ar stii ca nu mai e cale de revenire, de parca lumea se termina aici, de parca nu stim sa traim cu putin din putin, de parca singurele griji stau in mancare si in provizii...

Alt aspect al "crizei" care ma scoate din sarite este ca a ajuns sa fie un soi de brand in tara noastra draga. Romanii iscusiti inventeaza sloganuri de criza, magazinele au panouri de criza, cersetorii cer mai putin pe criza, marile firme fac reduceri grave pe criza, au aparut tricouri cu criza, melodii despre criza, si lista continua...Este adevarat ca romanului nu-i lipseste hazul, face haz si de necaz, necazul comun fiind criza, dar parca se merge prea departe si parca se incearca intr-un fel absurd sa se faca bani pe alta cale din criza, daca se poate spune asa.

Una peste alta efectele se resimt acut, acum cand se spunea ca se va dezinstala criza neinstalata atunci cand s-a data sfara in tara, undeva in iarna, iar mai grav este faptul ca de acum incepe greul si ca acum ne confruntam intr-adevar cu o criza economica. Vitejii apar peste tot dupa razboi, cum se spune si incearca tot felul de planuri de remediere, care mai de care mai iscusite, niciunul cu un rezultat vizibil.

Fiecare om din tara asta simte cat e de greu acum, se descurca cu mai putin de jumatate din cat avea inainte, trage la fel de mult, munceste la fel de greu, incearca din rasputeri sa faca fata situatiei si sa izbuteasca intr-un fel sa se descurce si asa, dar sunt mult mai multi oameni pentru care nu exista jumatate din jumatate, care nu reusesc nicicum sa faca fata lipsurilor, care au ajuns intr-un punct de disperare maxima si pentru care nu exista ajutor de niciunde acum.

Sunt prea multe de zis despre felul in care societatea "stie" sa aiba grija de oameni, de cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, de orice fel de mana intinsa, prea multe de zis, nimic de bine.

Toti suntem afectati intr-un fel sau altul de fenomenul crizei economice declansate in urma cu un an in America, motiv pentru care trebuie sa ne adunam toate puterile si sa incercam sa ramanem puternici si lucizi in fata ei, a crizei de nestapanit.

Job-ul care se lasa mult asteptat

2009-07-06T18:10:00.004+03:00

Am devenit experta in cautat job-uri pe toate site-urile posibile de acest gen si am ajuns la un moment de saturatie maxima in lipsa rezultatelor in acest sens. Sunt deja mai bine de 8 luni de zile de cand nu reusesc sa intru intr-un context care sa ma lasa sa muncesc, adica sa scriu si sa imi manifest toata energia in acest sens. Am obosit lovindu-ma de usi inchise, asteptand reactii la eforturile depuse in acest sens, mi-am pierdut entuziasmul tot cautand si negasind nimic si impotmolindu-ma de conditii aberante, de cerinte absurde; si totusi nu ma las, este imposibil sa nu gasesc un loc intr-o redactie de oameni destepti, care sa vrea alaturi de ei oameni plini de forta de munca, plini de dorinta de a scrie inteligent. Initial mi-am stabilit ca target anumite domenii, care-mi erau mai aproape de suflet si despre care aveam mai multe cunostinte decat despre celelalte, cum ar fi mediul si muzica. Ulterior mi-am modelat cerintele interioare si m-am decis sa deschid usa mai larg, catre alte domenii de interes public, chiar catre toate, pentru ca pe unde am scris pana acum am invatat sa ma adaptez sa scriu pe intelesul tuturor, chiar daca initial zona nu-mi era atat de cunoscuta. Nu vreau sa sune a reclama, dar stiu sa folosesc limbajul specific oricarui domeniu de presa scrisa, chiar si pe cel economic, care mi se parea cel mai complicat initial. Ei bine atunci si unde e problema veti spune? Problema dragilor sta in cerintele din zilele noastre, care se axeaza pe o experienta etalata in scris undeva, si nu pe cea demonstrata la fata locului, care pune o bariera imensa in fata celor dornici si capabili sa scrie. Cam asta a fost principalul motiv care probabil m-a tinut departe de ochii angajatorilor din ultimele luni. Experienta mea in presa scrisa aduna un pic peste un an jumatate, perioada in care am avut alaturi oameni incredibili, care m-au invatat sa scriu si sa ma exprim in cel mai explicit mod posibil. Dar asta nu pot sa demontrez decat in fapt, nu printr-un Cv, unde accentul cade pe longevitatea in domeniu propriu-zisa.

Ce-i drept mi-am ales si foarte prost momentul cautarii, care coincide cu cel al instalarii crizei, care a adus atat de multe disponibilizari, miscorari de salarii si exploatari de oameni ramasi pe pozitii, poate si metodele de cautare, poate se asteapta mai mult daca alegi calea cea dreapta, fara pile sau "recomandari" care deschid usi din doua miscari sau fara mai stiu eu ce. Ideea este ca nu ma voi lasa batuta si ca la un moment dat stiu ca toata asteptarea asta o sa merite mai mult decat pot crede acum.

Pana atunci imi tin pumnii sa intalnesc oameni cu privirea si usa larg deschise.

Father figure

2009-07-03T07:10:00.000+03:00

In ultimele zile m-am gandit foarte mult la tata...poate pentru ca se apropie ziua lui de nastere, poate pentru ca am inceput sa-l visez din nou, poate pentru ca ma cuprind iar momentele in care imi lipseste foarte mult prezenta lui, momente pe care le retraiesc acut, chiar daca a fost departe de mine mai bine de jumatate din anii pe care ii am...

Mi-am imaginat de multe ori cum m-ar privi si cat de mandru ar fi de mine in multe dintre clipele mele colosale...la fel de multe ori i-am simtit lipsa, sfatul rigid, privirea ascutita, mangaierea pe frunte, acordul in planurile mele de viitor, mustrarea, multumirea din suflet, mana puternica protejand-o pe a mea, povestile, plimbarile de duminica, vocea, umorul, ochii albastrii, figura lui in nenumaratele zile in care n-a fost unde as fi vrut, langa mine...

Cand eram mica imi spunea ca sunt lumina ochilor lui, lumina lui albastra si ca impreuna o sa facem lumea frumoasa...intre timp privirea lui a devenit gri, el a uitat promisiuni, s-a pierdut si pe sine, iar acum cred ca se mai gandeste din cand in cand la mine, incercand sa-si imagineze cum am crescut.

M-a durut nespus plecarea, transformarea radicala, pierderea de sine in care s-a impotmolit, cu atat mai mult cu cat tot ce inseamna putere la mine vine de la el, pentru ca asta imi spunea mereu, sa fiu puternica; el n-a fost si s-a irosit pentru tot restul vietii...

Mi-a lasat in suflet multe amintiri, multe clipe frumoase, care le acopera pe cele triste, dar si un gol imens, pe care numai o figura paterna poate sa-l umple. Sunt atat de multi anii in care tot ce am stiut unul despre celalat s-a rezumat la starea de bine...si totusi, daca ne-am vedea acum, nimic n-ar mai fi la fel, poate ca ne-am purta ca doi straini, pentru ca asta ne-au facut sa fim anii care au trecut, straini unul fata de celalalt...

Nu mi-a stat in putinta sa schimb acest lucru in tot acest timp, la fel cum el n-a avut suficient curaj sa refaca tot ce-a daramat singur in viata lui...chiar si asa, nu judec, n-am judecat niciodata deciziile lui si nimic din ce si-a facut constient...ceea ce n-am stiut sa alin a fost dorul, ceea ce n-am stiut sa iert a fost absenta lui din clipele mele cele mai de pret, intrebarile la care n-am stiut sa raspund au fost cele despre el, ceea ce n-a fost indeajuns au fost momentele oferite de el, ceea ce mi-a lipsit mereu a fost sa spun cu voce "tata"....

In sufletul meu sunt bine pastrate si des cautate amintirile cu el, despre el, amintiri in care eu eram pentru el speranta viitorului, iar el pentru mine figura cea mai de pret...

Cateva cuvinte despre artistul Michael Jackson

2009-06-28T22:23:00.002+03:00

Am de cateva zile un sentiment ciudat de regret, pe care mi l-a dat plecarea lui Michael Jackson si care s-a accentuat cu gandul la alte plecari de mai demult, ale unor artisti care mai aveau de spus, care mai aveau de impartasit atat de multe si care mai aveau de lasat omenirii parti din geniul lor. Am vrut sa scriu de multe ori despre impactul pe care l-a avut Michael asupra lumii muzicale si nu numai, despre bogatia pe care a lasat-o in urma lui, despre ingeniozitatea Jackson, despre omul Michael, bineanteles asa cum l-am perceput eu si cum cred ca a fost perceput, n-am vrut insa sa adaug inca un text care incepe cu " A murit Michael..", care sa para a ridica dintr-o data in slavi un artist dat demult uitarii. Jackson a fost de mii de ori mai mult de atat, un artist desavarsit, complet, care a imbogatit lumea muzicala a anilor 80, 90, si nu numai, a carui muzica va misca orice ureche sensibila pentru mult timp, un om care, din pacate, trebuia sa moara ca sa fie dintr-o data reamintit, ca sa prezinte din nou interes.

M-a scarbit tot ce am citit prin ziare despre Michael Jackson, toate speculatiile, toate inventiile, si toate laudele meritate dintotdeauna, aparute doar acum, odata cu moartea lui. Cine a mai pomenit ceva despre artistul Michael in ultimii ani? Cine s-a gandit ca muzica lui este la fel de ascultata si acum, in anii 2000? Cine a mai vazut dincolo de omul Michael, artistul care a revolutionat ani de zile cu tot ce a adus nou in muzica? Acum toata lumea il venereaza, acum nu mai conteaza toate barfele si povestile urate in care a fost aruncat ani la randul, acum Michael a redevenit artist, nu mai e pedofilul ala care-si pierde nasul, asa cum se radea la fiecare ocazie in care i se rostea numele, acum oamenii stiu toti sa-i recunoasca valoarea, sa-i cumpere muzica, sa-l ridice in slavi...cand nimic din toate astea nu mai poate ajunge acolo unde ar fi trebuit, la momentul potrivit.

Nu sunt nici pe departe un fan inrait Michael Jackson, dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa apreciez muzica incredibila pe care mi-a dat-o cand eram adolescenta si care reuseste sa ma miste si acum, cand sunt atat de departe de muzica pop.

Vestea plecarii Regelui, asa cum il numesc fanii lui, a inconjurat planeta si a adunat mii de oameni in locuri publice, intr-o comemorare tacita a celui care le-a fost si le va ramane idol.

Bineanteles ca toate canalele media se bat acum sa dea stiri tot mai spectaculoase despre el, sa tina lumea la curent cu ce se mai spune de bine si de rau, se cauta explicatii tot mai absurde pentru moartea lui, etc etc etc...din pacate nici acum nu este lasat in liniste, in zilele astea in care fanii, familia, cei care l-au iubit, prietenii, copii lui il plang si ar avea nevoie de liniste, doar atat, pentru ca nimic nu-l mai poate aduce inapoi.

Ceea ce conteaza este ce a lasat in urma lui si nu datorii asa cum se tot accentueaza in stirile despre el, ci o imensa bogatie muzicala, care va dainui peste ani si care va bucura multe urechi si multe generatii, chiar si dintre cele viitoare.

In momentul asta conteaza ca Michael Jackson a ramas in top ani de-a randul, a castigat alaturi de el milioane de oameni, pe care i-a tinut aproape cu muzica, a fost motiv de inspiratie pentru multi alti artisti, a ramas cel mai bun dintre cei buni, The King, chiar daca viata lui s-a transformat in altceva decat viata, chiar daca l-au considerat nebun, homosexual, pedofil; ceea ce a ramas in urma lui demonstreaza inca o data ca a fost mai mult decat un artist si ca a reusit sa se faca nemuritor prin creatia sa muzicala, pe care a lasat-o omenirii!

Pentru mine albumul "Thriller" va ramane unul dintre albumele preferate, cel mai grozav album sub semnatura Michael Jackson, iar printre piesele preferate, care imi zburlesc pielea de fiecare data cand le ascult se numara You are not alone, Earth song, Bad, Billie Jean, Dirty Diana, si multe multe altele.

Cuvinte sunt multe de spus, nu indeajuns insa sa cuprinda tot ce a insemnat Michael Jackson pentru muzica, prin care s-a facut nemuritor. Rest in peace!

sweet cartoon memories

2009-06-23T15:54:00.005+03:00

Mi-am dat un start la amintirile din copilarie legate de minunatele desene animate de pe vremea mea, cand singurul lucru care ma putea scoate din joaca si ma facea sa fug in casa la primul strigat al mamei, era un scurt episod din animatiile desenate pe care le urmaream cu sufletul la gura.

"Hai ca incep desenele!", asa ma striga mama si in cateva minute eram montata in fata televizorului, urmarind lumea fantastica, in care in sinea mea imi doream mereu sa ajung.

Cred ca le-am vazut pe toate, de la Sandi Bell, datorita careia mi-am facut impreuna cu prietena mea din copilarie o gradinita de flori in paduricea de langa noi, Lidia si cele 7 culori, Nils si gastele salbatice, Captain Planet, Tom si Jerry, Mihaela, si multe altele, animatii care mi-au conturat niste lumi pline de fantastic in care ma retrageam de fiecare data cand simteam ca lumea din jurul meu e prea urata si seaca.

Mi-am adus aminte de toate astea citind pe blogatu despre un site al desenelor animate. Mare, chiar foarte mare mi-a fost uimirea sa gasesc asa ceva! Si ca sa nu mai tin alti pasionati in tensiune, dau frau liber link-ului catre lumea minunata a desenelor animate, care ne-au facut sa ne intruchipam in zeci de eroi, sa descoperim flori, peisaje, animale vorbitoare, in zilele dulci ale copilariei. Asadar, dragi impatimiti ai lumii desenate de atunci, puteti gasi aici cate ceva din ceea ce urmareati cu mare drag acum cativa ani!

Ce-i drept nu sunt chiar toate de atunci, adica nu Sandi, nu Lidia, nu Nils, nu Tom si Jerry, dar, din cate am apucat sa ma uit, i-am vazut pe Captain Planet, pe cainele rau si pe Flinstones, restul mai descoperiti voi, eu una o sa ma uit la capitanul planetei: apa, foc, :)!

Enjoy!

Departe de Bucurestiul norilor de praf

2009-06-22T15:42:00.007+03:00

Zilele trecute m-am aventurat printre stanci, fara echipament(cica e nevoie), fara conditie fizica, fara sa stiu cat de mult e de mers, cat de greu, cat de complicat, cu numai doua ore jumatate dormite in noaptea de dinainte, cu trezit dis de dimineata, cu tenesi in picioare, in loc de papuci adecvati, etc; si totusi cu o reusita la activ, consemnata in ajungerea cu bine acolo sus, in pofida lipselor enumerate mai devreme.
Am urcat pe un drum deosebit de periculos, a carui parcurgere necesita, cum spuneam, o anume echipare, mai exact pe drumul care leaga Busteniul de Babele. Am facut pana acolo putin peste patru ore, cu pauze cu tot, iar ceea ce am vazut pe masura ce ne apropiam de punctul final, este greu de descris in cuvinte, de transmis in forma lor, de istorisit. Sper totusi ca in cele ce urmeza sa gasiti o motivatie care sa va imbie la plimbat printre munti.

Odata ajuns la Busteni, ai doua posibilitati: fie te arunci in telecabina si urci comod si sedentar pana sus la Babele, unde o sa ti se arate privirii o imensitate seaca de stanci, vestitele "Babe", Sfinxul si...cam atat, ah, plus privelistea de pe drum, de fapt mini-privelistea pe care ti-ar da-o drumul cu telecabina, fie te montezi cu multa incredere in sine si te arunci catre drumul anevoios.

Drumul cu pricina necesita vreo patru ore de mers aproape continuu si nu va inchiputi ca veti merge agale pe carari, dar isi merita tot efortul depus, toata gafaiala, toate momentele de epuizare maxima in care te duce, pentru ca iti deschide in fata ochilor un ansamblu de privelisti si intinderi nemaivazute, o natura salbatica si atat de vie, cum nu crezi sa mai fie pe la noi, dupa ce ai ales sa traiesti in Bucurestiul norilor de praf, niste culori atat de puternice, incat ai impresia ca nu sunt reale, flori cu mirosuri puternice si forme care bucura ochiul inclestat de gri-ul capitalei, fluturi, zeci de fluturi, mari, mici, foarte colorati si foarte prietenosi, rauri de munte care fac cascade puternice, care huruie melodios printe stanci, cascade micute, superbe, cu forme de perdelute firave care imbraca stanci tocite de vant, iarba mladioasa, moale, leganata de vant, copacei de un verde crud, brazi de un vedre aprins, gargarite, apa rece ca gheata, izvorata direct din munte, carari alunecoase pline de frunze printr-o padure imbracata in cantece de pasarele, stanci neprietenoase, ascutite, greu de trecut, dar care lasa in urma un sentiment de mandrie proprie, pentru curajul dovedit prin escaladarea lor, fragi, intinderi abrupte, o prapastie plina de lumina, un soare atat de puternic, cum numai la munte il poti intalni, un aer atat de curat ca-ti dadea ameteli, jepii mici, care arata exact asa de prietenosi cum spunea cantecul de tabara din copilarie, linistea, o liniste deplina conturata de zgomote naturale, care mangaie urechea si nu o supun la stres, si multe multe frumuseti pe care le poti simti numai acolo si pe care nicio descriere nu ti le poate induce.

Odata ajuns sus la Babele, te vezi inconjurat de o intindere stancoasa si seaca, cu pietre carora vantul le-a dat forme interesante si nimic mai mult, te invaluie un vant rece, care iti intra pana in oase si te simti epuizat la maximum, fara pic de forta, putere, elan, dar sentimentul pe care drumul plin de frumuseti l-a asezat in tine, iti da o forta greu de descris, care te poate tine in picioare pana la patru dimineata, chiar daca iti vine incontinuu sa zici ca nu mai faci asta niciodata, ca e prea greu, ca dureaza prea mult, ca nu e de tine. Cu siguranta ca o vei mai face, eu una sigur, si o sa-mi ia mult sa ma conving, dar voi fi din nou acolo si voi simti din nou toate starile pe care numai muntele cu stancile si padurile lui ti le pot da.

Dupa asemenea efort, o mancare calda te pune pe picioare si iti da sentimentul pe care il aveai in copilarie, iarna, cand veneai acasa epuizat, dupa o zi de sanie si de stat in zapada, o senzatie de relaxare totala. Cabana de la Babele, care arata ca o cantina seaca, are un meniu saracacios, tipic romanesc, dar mancarea, chiar si asa, in putine variante, are un gust incredibil, iar ciorba, ce sa mai, am apa in gura numai cand ma gandesc!

Si pentru ca totul parea prea frumos ca sa fie adevarat, trebuia sa intre in peisajul mirific pe care natura ni-l daduse, un aspect tipic romanesc, reprezentat de conditiile infecte in care a trebuit sa " calatorim" cu telecabina la intoarcere. Pe langa faptul ca sunt putine, ca sunt neschimbate de zece ani, adica nesigure, ca stai sa astepti sapte mii de ani pana te vezi urcat, in niste conditii groaznice, mai dai si 270 de mii lei vechi pe un bilet, chestie care mi s-a parut jecmaneala curata, din partea celui care castiga bani din asta, adica un nene tare cunoscut, al carui nume prefer sa nu-l dau.

Am asteptat cam o ora sa ma vad suita in telecabina, iar in tot acest timp, a trebuit sa stau intr-o cladire cu geamuri groase, prin care nu vedeai nimic afara, cu un miros de beci, cu zeci de alti oameni, care mai de care cu mirosurile lui, iar in telecabina, nici nu vreau sa-mi amintesc cum am stat, cat de inghesuiti si in ce mirosuri...urat si strigator la mai marele minister al turismului, ca ne facem de rusine cu asa conditii oferite oamenilor care vor sa se delecteze cu natura.

Una peste alta, trecand peste ultimul aspect, peste semi-insolatia cu care m-am ales, pentru ca nu mi-am acoperit capul, peste epuizarea nemaitraita de pe vremea cand eram copil, pot sa spun nu numai ca a meritat, ci si ca ma voi mai aventura printre stanci si munti si paduri, un pic mai atenta la detalii data viitoare.

Despre talent, seriozitate si rezultate incredibile

2009-06-12T14:31:00.005+03:00

In ultimii trei ani am tot auzit trupe cantand live prin club-uri, muulte trupe chiar foarte multe, aproape pe toate existente in momentul de fata. Nu stiu exact cand anume s-a dezvoltat moda cantatului de cover-uri prin cluburi, care ulterior s-a transformat in job artistic, dar stiu ca din cate trupe am tot ascultat de-a lungul timpului, una singura m-a impresionat si m-a facut sa zic in gand: Bravo mai baieti!

Este vorba despre trupa Publika, pe care aproape ca am vazut-o crescand, despre care am numai cuvinte de lauda in momentul de fata si pentru care am o mare doza de respect si asta pentru ca au ramas la fel de modesti si si-au pastrat bunul simt de-al lungul evolutiei lor in aceasta formula. Si au evoluat, frumos si sigur. Au un album care urmeaza sa fie lansat, un videoclip filmat, la piesa "Unde esti", un altul in curs de filmare si multa multa energie, mult talent, multa forta de munca, bun-simt, vointa si atitudine.

Pentru cei care mai hoinaresc prin cluburi de muzica live, o sa vin cu niste precizari, ca sa nu se intelega gresit, si anume: solistul Publika, Ionut Ruscior, este fostul solist al Trupei NR. 13, rezidenta pentru multi ani in Music Club, care acum canta in alta formula, in alt club; bun, ceilalti, nu sunt atat de cunoscuti ca el, dar sunt niste oameni foarte talentati, niste instrumentisti adevarati, cu un simt incredibil al muzicii, adica Robi G la muuulte clape, care a cochetat ani de zile cu alt gen de muzica, zona in care, probabil, a descoperit toate sunetele alea incredibile pe care le scoate din clape, Florin la chitara electrica, care te poate lasa cu gura cascata dupa un solo, Hannes, unul dintre cei mai buni tobosari din tara si Adi, un basist cu zambetul lipit pe buze. Impreuna au o energie inimaginabila, fac scena sa vibreze si iti dau impresia ca boxele stau sa explodeze de la intensitatea sunetului. Pe mine m-au facut sa simt ca ascult The Cure pe bune, stand cu spatele la scena, Prodigy, Muse, Depeche, U2, Duran Duran, Coldplay, The Killers, Stereophonics, Keane, Billy Idol, si nu numai, dar pentru asta trebuie vazuti cu ochiul liber, si atunci mi se va da dreptate.

So, revin si zic ca din punctul meu de vedere sunt cei mai buni dintre cei buni si au ajuns aici intr-un timp foarte scurt. Ceea ce adimir la ei este ambitia de arata lumii ce pot si faptul ca nu se lamenteaza sa ramana o trupa buna de cantat in club; din cate se vede vor mai mult, mult mai mult si dau tot din ei pentru asta, intr-o maniera artistica demna de apreciat, cu o seriozitate de jos palaria, cu o forta de munca de invidiat, cu multe multe alte calitati pe care sigur le au, ca oameni si ca artisti, despre care nu stiu sa spun pentru ca nu i-am cunoscut atat de bine.

Inainte de ei aveam un mare sentiment de admiratie pentru Trupa Nr. 13, care din pacate nu mai e ce a fost, fara Ionut, fara Berti, fara aceiasi seriozitate, fara nimic nou, cu aceleasi piese over and over again, pe care nu i-am ascultat inca in noua formula, cu Deni ca solist, motiv pentru care nu vreau sa comentez mai mult in necunostinta de cauza.

Nu incurajez cantatul de cover-uri in club sau in alte locuri, dar nu pot sa nu apreciez talentul, inainte de motivele care ii pun pe acesti oameni pe scena unui club de acest gen.

Depeche Mode revin in Romania, da' nu se stie exact cand

2009-06-10T21:45:00.005+03:00

Am citit astazi prin ziare ca Depeche Mode isi vor sustine pana la urma recitalul la Bucuresti, undeva intre 12-24 iulie. Datele nu sunt inca oficiale si se presupune ca trupa isi va reprograma concertul la Bucuresti in perioada respectiva pentru ca nu au programat nimic pentru atunci. Se mai spune ca este posibil sa aleaga Romania pentru ca aici s-au vandut cele mai multe bilete. So, fani Depeche din Romania intreaga bravo domne', ati reusit sa le dati clasa celorlalti europeni, macar in zona muzicii, unde se pare ca ramaneti in top, din punctul asta de vedere. Am si eu bilet la Depeche si nu stiu inca ce sa fac cu el, sa-l tin sau sa recuperez banii?

Mie una mi-a fost greu sa cred ca vor mai ajunge pe la noi anul asta si mi-am spus ca nu merita, oricat de fan as fi, sa stau cu biletul in buzunar, cu atat mai mult cu cat cu siguranta voi reusi cand va fi sa-mi iau altul. Biletul asta l-as fi tinut din alte motive, era surpiza de la iubitul meu si urma sa stiu de existenta lui chiar in ziua cu pricina, adica pe 16 mai, cand ar fi trebuit sa ne incante Depeche la Bucuresti, numai ca vestea anularii concertului a facut ca surpiza mea sa se intample mai devreme. Am trait atunci mii de fluturi in stomac si vibratii in tot corpul, am sarit in sus de bucurie, am si tipat si m-am bucurat cum nu mai mai bucurasem de mult timp, pentru ca nici prin cap nu mi-a trecut ca ma voi putea duce la concertul mult visat si asta pentru ca n-aveam suficiente resurse financiare.

Una peste alta exista sanse mari ca Depeche sa ajunga pe la noi anul asta, iar asta, cum am spus, in primul rand datorita fanilor. Am auzit nenumarate dicutii pe marginea reluarii concertului si foarte putini dintre cei care vorbeau despre credeau ca ii vor mai vedea anul asta la Bucuresti. Am auzit chiar ca ii vom vedea undeva la anu', pe vremea asta. Zvonuri au vehiculat incontinuu, fara sa se ia inseama faptul ca nu era cineva de vina si ca motivul anularii a fost unul bine intemeiat. Dave Gahan a suferit o interventie chirurgicala destul de serioasa, adica a fost destul de grav bolnav si totusi a revenit imediat pe scena, la Leipzig, unde l-au asteptat 50 000 de fani.

Ii asteptam si noi cu drag, asteptam sa vedem si clipul la piesa "Peace", filmat in Romania, in care apare ca singur personaj actrita Maria Dinulescu, potrivit stirii pe care am citit-o in Evenimentul zilei.

Pana atunci, ma gandesc bine de tot daca tin sau nu biletul, de dus oricum ma duc, no matter what, pentru ca e un spectacol pe care nu vreau sa-l ratez a doua oara!

Toate-s vechi, la ce bun sa ne mai miram?

2009-06-09T20:18:00.006+03:00

Mi-am intoxicat cu politica mintea, creierul, privirea si toate cele citind editiile de ieri si de azi ale ziarelor, blogurile pe care le mai urmaresc, urmarind stirile pe la tv sau radio, cu ocazia alegerilor europarlamantare. La ce bun fratilor sa ne agitam atat, uitati ce se intampla, un MARE nimic, tot ce vor ei fac, tot cum vor ei se aranjeaza cartile, tot asa se si joaca, murdar, penibil, ridicol, iar rezultatul este over and over again acelasi, si anume tot niste clowni ajung sa ne reprezinte. Nici nu mai conteaza unde si cum, fie ca e aici, fie ca e in marele Parlament European, istoria se repeta, iar paiatele nu se inlatura de la putere. Avem acum un puzzle complet si grozav, o echipa ideala, care ne va reprezenta cum se poate mai bine acolo unde trebuie, of course ironic vorbind. Ceea ce nu intelege multa lume este ca nu e nimic nou in toate astea.

Avem din nou de a face cu acelasi lucru, placa s-a blocat acolo unde nu trebuia, e ca un fel de toate-s vechi si noua toate never, un fel de da' ce va mai mirati, nu e nimic suprinzator, care sa ne uimeasca in alt fel decat pana acum, care sa ne arate altceva decat marea inselatorie de pana acum, un soi de manifestare a interesului personal intr-o oala publica; si iar vin si intreb ce e nou in toate astea? Cu ce va mai surprinde faptul ca unul si altul care n-au nicio treaba cu treaba in sine ajung acolo unde nu-si au locul, sa se ocupe de una si de alta, fara sa aiba habar sau mai stiu eu ce, inca o data vin si zic de ce va mai mirati?

Traim timpuri colorate, tot mai colorate, in care toti cei care prind puterea in mana anunta marea schimbare, care ulterior intarzie sa apara, iar explicatia este simpla: pentru ca este mai mult decat imposibila aceasta mare schimbare. Cine inca mai spera intr-o Romanie fara coruptie, fara inselatorii, cu oameni onesti in varf, ori traieste pe alta planeta, ori e un mare visator!

Eu speram la altceva, la schimbari aduse de exterior, de ceea ce numim impact european si nu numai, dar acum cred ca mi-am cam inghitit si sperantele alea....

Cu cat trece timpul, cu atat imi doresc mai mult sa plec in alta tara, nici nu stiu exact unde, dar cu siguranta altundeva. Ciudat este faptul ca pana acum cativa ani aveam in mine un soi de drag de tara asta, un fel de mandrie, o mare doza de respect si nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa plec vreodata, sa schimb cumva peisajul mioritic, sa stau departe de ceea ce mi se parea a fi un popor plin de viata si entuziasm, plin de speranta, de ceea ce vedeam pe atunci in tara asta si in oamenii care o fac ...poate pe atunci nu aveam ochii inca deschisi sau poate intr-adevar lucrurile erau mult mai altfel decat acum....

Am schimbat comunismul cu democratia, am urmarit prin revolutie o eliberare si o deschidere catre exterior, catre informatie, catre tot ceea ce era tinut in spatele zidurilor de niste minti incuiate, catre viata pur si simplu...Ceea ce nu s-a stiut a face a fost dramuirea corecta si onesta a carmelor Romaniei, fara pic de alte interese ascunse. Poate ne-au scapat mai multe decat reusim sa ne dam seama, poate ca n-am stiut sa dam importanta cuvenita la timpul potrivit, iar efectele au aparut dintr-o data, poate ca am fost prea mult timp euforici si am trait in gandul eliberarii de comunism, poate n-am stiut sa alegem corect, poate nici nu ne-a mai pasat imediat dupa si tot ce era nou era bun, poate n-am stiut noi cum sa facem si ce sa facem, este posibil...trist este ca repercursiunile nu au intraziat sa apara si nici nu mai conteaza de fapt cine este vinovat, conteaza ca se duce de rapa tot ce s-a contruit pana acum, conteaza ca traim ce traim si ca ne-am transformat ca popor in ceea ce suntem acum, niste indiferenti.

Procentul prezentei la vot la alegerile de duminica a fost de 20%...asta spune atat de multe, din atat de multe puncte de vedere...romanii s-au saturat, nu mai cred in nimic, nu mai au nici un fel de speranta ca se va schimba ceva, iar cei doi sau trei care mai cred in asta se duc si voteaza ce voteaza si aleg ce s-a ales....

Este adevarat ca nu asta este solutia, indiferenta manifestata prin lipsa exercitarii dreptului de vot, in cazul asta, dar cei mai multi dintre romani au ales sa nu aleaga, fie pentru ca au considerat ca nu au ce, din ce, de unde, etc.

Ideea mea era alta si ca sa nu ma abat, o sa ma opresc aici, spunand din nou cu aceeiasi inversunare ca pe mine una nu ma mai mira nimic in tara asta, asa-zisa tara a tuturor posibilitatilor, dat fiind faptul ca la noi e posibil orice si in plus noi suntem sigurii care pot spune " ca la noi la nimeni", in acelasi ton ironic. Ceea ce ar trebui sa sperie sau sa mai mire inca este ceea ce poate urma, ca efect al acestei indiferente si al lipsei de interes a populatiei fata de un aspect destul de important, si anume fata de cei care se autoaleg sa conduca. La polul opus, presa, televiziunea, radio, ar trebui sa nu le mai acorde atata importanta, pentru ca stirile din aceasta categorie nu mai trec pe la urechile, ochii, mainile romanilor, nu-i mai intereseaza pur si simplu. O noua abordare poate i-ar mai face sa ciuleasca si urechi, sa mute si pagina sau sa deschida si ochii, dar trebuie sa fie una destul de buna si de acaparatoare.

Pana atunci, sa traim bine, ca asa ni se ureaza de cativa ani incoace!